31 ianuarie: Sfântul Ioan Bosco, preot

Ioan Bosco s-a născut la 16 august 1815 într-un cătun, numit Becchi, la 40 km de Torino. Orfan de tată de la vârsta de doi ani, a fost crescut de mama lui, Margherita Occhiena, o persoană simplă care avea o credință puternică și un caracter puternic, care i-a insuflat nevoia de rugăciune, teama de Dumnezeu și o devoțiune specială pentru Fecioara Maria, mama lui Isus.

Înzestrat cu o inteligenţă deosebită și o agilitate corporală puţin comună, chiar de mic copil aduna în jurul său pe cei de o vârstă cu el şi organiza cu ei jocuri copilăreşti distractive. Când însă auzea clopotul sunând pentru slujbă, năvăleau cu toţii în biserică.

La 14 ani, nu fără dificultate, a început studiile pentru a deveni preot, dorință pe care o avea de la nouă ani. Hirotonit preot în 1841, și-a dedicat întreaga viață educației tinerilor. La început a adunat un grup mic de băieţi pe care îi ajuta să se joace, să se roage şi adesea să ia şi masa în locuinţa care îi fusese repartizată ca preot. Dar în curând, din pricina zgomotului şi a deranjului pe care îl făceau copiii, a trebuit să părăsească această locuinţă, precum şi altele închiriate provizoriu. În cele din urmă, a reușit să găsească un adăpost stabil, unde, ajutat de mama sa Margareta, deşi lipsit de mijloace materiale şi întâmpinând multiple împotriviri, don Bosco a dat viaţă unui mare complex socio-cultural numit Oratoriul Sfântului Francisc de Sales.

Oratoriul era un loc de întâlniri duminicale pentru tinerii care doreau să petreacă o duminică în veselie sănătoasă şi sfântă, complex de şcoli de arte şi meserii pentru tinerii muncitori și şcoli pentru studii umanistice. În acest complex se aplica pedagogia care mai târziu se va numi metoda preventivă, metodă ce se baza pe religie, raţiune şi iubire. Practicarea metodei preventive este în întregime întemeiată pe cuvintele sfântului Paul care zice: Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură (1Cor 13, 4.7).

Don Bosco a asigurat continuitate operei sale întemeind Asociaţia Sfântului Francisc de Sales (Salesienii) şi Fiicele Mariei Ajutătoare. A fost şi un foarte fecund scriitor popular şi a iniţiat mai multe acţiuni pentru dezvoltarea presei catolice. Trăind în anii învolburaţi ai Risorgimento-ului, a ştiut să stea departe de politică, dar a intervenit în mai multe rânduri între Sfântul Scaun, Guvernul italian şi casa regală de Savoia.

Întotdeauna vesel şi amabil, se simţea preot în casa săracului, preot şi în palatul regelui şi al miniştrilor. Deşi a apărat cu sinceritate şi fermitate adevărul credinţei catolice, nu s-a ruşinat niciodată de prieteniile sale cu protestanţii şi cu evreii. Să dezaprobăm greşelile, scria el în Catolicul în viaţă..., dar să respectăm totdeauna persoanele.

Sfântul Ioan Bosco a murit la 31 ianuarie 1888 şi a fost declarat Sfânt de către Papa Pius al XI-lea în 1934.

Rugăciune

Dumnezeule, care l-ai chemat pe sfântul Ioan Bosco, preot, să fie pentru tineri învăţător şi părinte, dă-ne şi nouă focul iubirii de care era înflăcărat el, ca să căutăm mântuirea fraţilor noştri şi să-ţi slujim numai ţie. Amin.