Născut la Nola, lângă Napoli, sfântul Felix a trăit în secolul al treilea. După moartea tatălui
său, el și-a împărțit aproape toate bunurile celor săraci. Episcopul Maxim de Nola l-a hirotonit preot.
În anul 250, când a izbucnit persecuția lui Decian, Maxim a fost nevoit să fugă. Persecutorii l-au
prins pe Felix, l-au biciuit cu cruzime, l-au legat cu lanțuri, și l-au aruncat în închisoare. Într-o
noapte un înger i s-a arătat și l-a invitat să-l însoțească pentru a-l ajuta la Maxim. Lanțurile i-au
căzut, ușile s-au deschis, iar sfântul a putut să aducă alinare episcopului care suferea de frig și
foame. Persecutorii l-au arestează din nou, însă el a scăpat din nou din închisoare în mod miraculos.
După ce persecuția a încetat, Felix, care rămase ascuns timp de șase luni, a revenit la
îndatoririle sale. La moartea lui Maxim, poporul l-a dorit episcop însă el a reușit să-l convingă să
aleagă pe altcineva. Fiindu-i confiscat restul de avere a refuzat să ceară retrocedarea acesteia.
Pentru a avea din ce trăi a închiriat trei hectare de pământ pe care îl lucra cu mâinile sale. Ceea ce
avea în plus față de ceea ce avea nevoie dăruia săracilor.
Ajungând la o vârstă înaintată a murit în ziua de 14 ianuarie, zi în care este pomenit, anul
exact al morții fiind însă nesigur.
Rugăciune
Dumnezeule, lumina credincioșilor și păstorul sufletelor, care l-ai așezat în Biserică pe
sfântul Felix de Nola, pentru a păstori prin cuvânt pe credincioșii tăi și a-i călăuzi cu exemplul său,
dă-ne harul ca, prin mijlocirea lui, să păstrăm credința pe care ne-ai împărtășit-o și să urmăm calea
pe care ne-a arătat-o. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu