31 decembrie: Sfânta Ecaterina Labouré, fecioară


Numele Sfintei Ecaterina este strâns legat de medalia miraculoascunoscută şi purtatcu pietate de ctre muli credincioi ai Bisericii Catolice, ca simbol al iubirii Preacuratei Fecioare Maria faţă de ei i al încrederii lor în ocrotirea Mamei Cereti. Forma, înscrisul i semnele de pe aceastmedalie au fost transmise de ctre Maica Domnului în timpul unor viziuni ctre Ecaterina Labouré, pe atunci clugriţă novice în Mnstirea surorilor Sfântului Vinceniu de Paul de pe strada du Bac din Paris. Artrile au avut loc la 18 i 19 iulie din anul 1830, precum i la 27 noiembrie din acelai an. Ecaterina le-a transmis superiorilor bisericeti viziunea avută şi dorina exprimatde Fecioara Neprihnit. Ca de obicei în asemenea situaii, autoritatea a fost foarte rezervat, dar, analizând lucrurile sub toate aspectele, în anul 1832, a permis ca medalia sfie turnată şi multiplicat. Rspândirea ei a produs o neateptatreanimare a credinei în rândurile credincioilor. Un val de convertiri i de vindecri neobinuite a fcut sfie numitmedalia miraculoas.


O impresie extraordinara produs îmbrăţiarea religiei catolice de ctre bancherul de religie mozaicAlfons Ratisbone, în urma unei totale transformri sufleteti petrecute la 20 ianuarie 1842, pe când însoea un prieten în biserica Sant’Andrea delle Fratte din Roma. El însui, precum i toi cunoscuii au atribuit aceastschimbare Medaliei miraculoase pe care o purta la el, din complezenţă faţă de o familie catoliccu care era prieten. Istorisindu-se favorurile spirituale obinute prin Medalia miraculoas, foarte puini se mai gândeau la sufletul ales prin care Preacurata FecioarMaria oferise acest dar.

Ecaterina Labouré s-a nscut la 2 mai l806, fiind al optulea copil al unei familii de mici proprietari din Bourgogne (Frana). Când ea avea ase ani, mama lor a murit i copiii au rmas în grija tatlui i a unei surori mai mari. În 1818, aceastsora intrat în mnstirea Fiicelor Carităţii a sfântului Vinceniu de Paul, urmând ca Ecaterina spreia conducerea treburilor casnice. Dupce toi copiii i-au fcut o situaie, Ecaterina a cerut sfie primită şi ea în linititul colde pe strada du Bac, nr. 140. Era în aprilie 1830. În noaptea de 18 spre 19 iulie, i s-a artat Fecioara Preacurat. Ea a czut în genunchi, i-a sprijinit mâinile de genunchii preafrumoasei Doamne i au întreinut o convorbire îndelungat. Pentru Ecaterina a fost cea mai dulce clip, pe care ar fi voit so pstreze în taina sufletului su.

La 7 noiembrie, Preacurata FecioarMaria i se aratdin nou i-i cere insistent sintervinpentru rspândirea medaliei ce va deveni Medalia Miraculoas. Când superioara mnstirii i autoritatea bisericeascau luat cunotinţă de cele întâmplate, au dispus ca Ecaterina sfie trimisîn cminul de btrâni Hospice d'Enghien (Paris), ca sorîngrijitoare, pentru a-i pune la încercare sinceritatea i virtutea. Aici, timp de 45 de ani, a slujit cu buntate i druire, fra vorbi despre viziunile avute, lsând în urma ei parfumul ceresc al unui suflet curat i întotdeauna senin.


A murit la 31 decembrie 1876, la fel de seninca i în tot timpul vieii sale, fericitcmerge s-i întâlneascpe Domnul nostru, pe Mama lui iubită şi pe sfântul Vinceniu.

Rugciune
O, Marie, zmislitfrde pcat, roag-te pentru noi care alergm la tine, i pentru cei care nu alearg, dar mai ales pentru dumanii Bisericii i pentru cei care i s-au încredinat ie! Amin. 

31 decembrie: Sfântul Silvestru I, papă


Despre sfântul Silvestru I, pap, se cunosc foarte puine date în afarde faptul ca condus Biserica Romei de la anul 314, ca urmaal sfântului Melhiade, i pânla anul 335. Un pontificat de lungdurat, care a mers în paralel cu domnia împratului Constantin cel Mare (306-377), într-o perioadde mare importanţă pentru Biseric. Prin Edictul da la Milano (312), persecuiile au luat sfârit i s-a început organizarea vieii bisericeti, operla care Constantin cel Mare a avut o contribuie însemnat. Împratul, crescut în vechea tradiie roman, se considera ceste reprezentantul legitim al divinităţii, prin urmare, i al Dumnezeului cretinilor, i, ca atare, îi revine dreptul ssupravegheze Biserica. El nu a renunat niciodatsfoloseasctitlul de Pontifex Maximus. Papa Silvestru I a dovedit o înelegere adânca lucrurilor i o viziune larg, respectând bunele intenii ale împratului faţă de credina cretină şi acceptând iniiativele luate de el.


Constantin cel Mare, i nu papa Silvestru, a convocat în anul 314 Conciliul care a potolit o schismizbucnitîn Africa, i în anul 325, primul Conciliu Ecumenic din istorie, la Niceea, în Bitinia, locuina de vara împratului. La acest prim conciliu ecumenic, Silvestru nu a putut lua parte din pricina vârstei sale înaintate, dar i-a trimis ca reprezentani pe episcopul Osius din Cordoba i doi preoi. În timpul pontificatului papei Silvestru, episcopii din Occident, adunai în Conciliul de la Arles, au stabilit principiul conform cruia validitatea sacramentelor nu depinde de sfinenia celui ce le confer.

Buna înelegere între papa Silvestru i împratul Constantin a dus la o mare dezvoltare a construirii lcaurilor de cult. Istoricul contemporan lor, Eusebiu din Cezareea, scrie: noi, care ne- am pus toatsperana în Cristos, eram cuprini de o bucurie de nedescris i pe feele tuturor strlucea un fel de veselie divin, când vedeam cum reînviau, ca dupo îndelungă şi ucigtoare boal, toate lcaurile care cu puin mai înainte fuseserruinate de impietatea tiranilor. i multe temple se ridicau din nou, de la pmânt pânîn înaltul cerului, strlucind de curăţenie i frumusee cu mult mai mult decât cele ce au fost drâmate (Historia eclesiastica X, l-3).


Conform legislaiei romane, distrugerea unui cimitir constituia un Sacrilegium, o profanare, i numai Pontifex Maximus avea dreptul sdecidsoarta cimitirelor. Constantin cel Mare, folosind calitatea de Pontifex Maximus, a hotrât desfiinarea i acoperirea cu pmânt a unui cimitir de pe Colina Vatican, pentru a se ridica o mare bazilicpe locul unde fusese înmormântat sfântul Petru. Colaborrii strânse între împrat i papa Silvestru se datorează şi construirea altor doumari bazilici romane, una în cinstea sfântului Paul i alta în cinstea sfântului Ioan.

Sfântul Silvestru a murit în anul 335. Cartea Deposito episcoporum, scrisîn 354, noteazcpapa Silvestru a fost înmormântat la 31 decembrie, în cimitirul Priscilla de pe Via Salaria.

Rugciune
Vino, Doamne, în ajutorul poporului tu, care se încrede în mijlocirea sfântului papSilvestru. Cluzete-ne pe drumul vieii, ca sne învrednicim sajungem într-o zi la fericirea frde sfârit. Amin. 

30 decembrie: Sfântul Felix I, papă


Conform scurtei biografii coninutîn Liber Pontificalis, Felix era roman, fiul unui anume Constantin. Ales papla începutul anului 269, a stabilit sse celebreze Sfânta Liturghie pe memoria martirilor (Hic constituit supra memorias martyrum missas celebrare). În timpul domniei împratului Aurelian a avut parte de moarte martiricla 30 mai 274 i a fost înmormântat la a doua milpe Via Aurelia, într-o bazilicridicatchiar de el.

Unele informaii însnu sunt sigure. Se pare cFelix nu a murit ca martir deoarece numele lui nu a fost inserat în Depositium martyrum, ci în Depositium episcoporum ceea ce înseamncla începutul secolului al IV-lea nu era venerat la Roma ca martir. A sa dies natalis, adicziua naterii pentru ceruri, nu este 30 mai aa cum spune Liber Pontificalis i repetMartirologiul Roman ci 30 decembrie. Cu siguranță compilatorul anonim al Liber Pontificalis, în copierea datei depositio a citit III Kal.iun. ( trei zile înainte de calendele lunii iunie) ca fiind III Kal. ian. (= a treia zi înainte de începutul lui ianuarie). Nu e sigur de asemenea nici car fi ridicat bazilica de pe Via Aurelia i cu siguranță a fost înmormântat în cimitirul lui Calist, aa cum atestDepositio episcoporum.

Unica informaie sigurdespre Felix rmâne înscrierea lui în Depositium episcoporum, i anii pontificatului su.

Rugciune
Dumnezeule atotputernic i venic, tu ai voit ca sfântul Felix sfie în fruntea întregului tu popor i s-l slujeascprin cuvânt i exemplu. Ocrotete-i, prin mijlocirea lui, pe pstorii Bisericii tale, împreuncu turma ce le este încredinat, i cluzete-i pe drumul mântuirii venice. Amin. 

29 decembrie: Sfântul Thomas Becket, episcop martir



Thomas Becket este unul dintre acei mrturisitori care având parte de multsuferință datoritcredinei. Însel a perseverat pânla sfârit, încununând-o cu sigiliul propriului sânge. Este un martir al Bisericii, i un exemplu de curaj i de coerență dinaintea aroganei puterii politice.


S-a nscut la Londra în anul 1118 într-o familie nobil. A avut parte de educaia canonicilor lui Merton, în Surrey. Mai târziu a studiat Dreptul Canonic la Auxerre i la Bologna. Colaborator al arhiepiscopului Teobald din Canterbury, a devenit arhidiacon în anul 1154. Regele Henric al II-lea l-a numit cancelar al regatului în 1155, ajungând astfel sfie numrul doi în regat. Între cei doi era o legtursincerde prietenie.

În 1161, regele îl propune pe el sdevinarhiepiscop de Canterburry. Nimeni nu bnuia cThomas se va dovedi un pstor plin de zel i un vajnic aprtor al drepturilor Bisericii. Înainte de a primi sarcina de arhiepiscop, Thomas i-a spus regelui: Sire, dacDumnezeu permite sajung arhiepiscop de Canterburry, voi pierde prietenia Maiestăţii Voastre. În 1164, regele a elaborat Constituia de la Clarendon, prin care restabilea unele drepturi abuzive ale puterii regale, ce înclcau atribuiile Bisericii. Thomas a refuzat s-i dea asentimentul, i astfel, i-a atras mânia rzbuntoare a monarhului. Pentru a nu cdea victimrzbunrii regale, la 2 noiembrie 1164, a fugit în Frana, deghizat în haine de simplu clugr. De aici i-a excomunicat pe demnitarii englezi, fie civili, fie din cadrul Bisericii, care au semnat Constituia de la Clarendon. Atât pentru regele Franei, cât i pentru papa Alexandru al III-lea situaia era extrem de delicat. Ei au intervenit i l-au sftuit pe Thomas Becket sfie mai înelegtor i sse întoarcla reedina sa. Thomas cedează şi, la 2 decembrie 1170, se întoarce în Anglia.

Credincioii l-au primit în triumf, cu manifestri de veneraie i dragoste, dar el i-a salutat cu cuvintele: m-am întors ca smor în mijlocul vostru. Regele a considerat c, dupperioada de exil voluntar, Thomas va dovedi supunere necondiionatfaţă de hotrârile sale, dar a trebuit sconstate imediat cel a rmas acelai om hotrât. I-a destituit pe toi episcopii care acceptaserConstituia de la Clarendon i a cerut respectarea legilor Bisericii în problemele spirituale.

În noaptea de 28 spre 29 decembrie, patru cavaleri au intrat în Catedrala din Canterburry i s-au îndreptat spre apartamentul arhiepiscopului, care comunica cu biserica. Arhiepiscopul i-a observat, a ieit din cameră şi s-a îndreptat spre altar, dar ei l-au înjunghiat lângun stâlp i au voit s-l scoatafardin biseric. Thomas s-a împotrivit energic, trântindu-l la pmânt pe eful lor, Renaud Fitz Urse, un om cruia îi fcuse mult bine, i le-a declarat: nu voi iei de aici. Facei aici ceea ce avei de fcut. i-a acoperit ochii cu mâinile, a murmurat o rugciune ctre Dumnezeu, sfânta Fecioar, sfântul Dionisie, apoi, dupprimele lovituri primite, a exclamat: Doamne, în mâinile tale îmi dau sufletul meu, i, cu puin înainte de a muri, a spus: Pentru Dumnezeu i pentru Biseric, accept moartea.

Când sfântul Thomas Becket a fost întiinat de ceea ce se punea la cale împotriva lui, a dat un rspuns care exprima deviza vieii sale: Frica de moarte nu trebuie sne facspierdem din vedere dreptatea. Papa Alexandru al III-lea l-a excomunicat pe Henric al II-lea, iar duptrei ani, în 1173, l-a declarat sfânt pe Thomas Becket. Regele i-a recunoscut greeala i, nu peste mult timp, s- a restabilit pacea între Anglia i Sfântul Scaun.

Rugciune
Dumnezeule, care i-ai dat sfântului episcop martir Thomas Becket cinstea de a-i vrsa sângele pentru dreptate i pentru libertatea Bisericii, druiete-ne i nou, prin mijlocirea lui, harul, sfim gata sne dm viaa pentru Cristos în aceastlume, pentru a o putea regsi în ceruri. Amin.