Citire din cartea profetului Isaia 55,1-3
Aşa vorbeşte Domnul:
„Voi care sunteţi însetaţi, veniţi la apă;
chiar dacă nu aveţi bani, veniţi;
veniţi şi procuraţi‑vă grâu fără bani şi mâncaţi;
procuraţi‑vă vin şi lapte, fără să plătiţi nimic.
2 De ce vă irosiţi banii pentru ceea ce nu vă hrăneşte
şi munca voastră pentru ceea ce nu vă satură?
Ascultaţi‑mă pe mine şi veţi mânca numai bunătăţi
şi vă veţi hrăni cu mâncăruri alese.
3 Deschideţi‑vă urechile!
Veniţi la mine! Ascultaţi şi veţi trăi!
Voi încheia cu voi un legământ veşnic,
după cum i‑am promis lui David”.
PSALMUL 144,8‑9.15‑16.17‑18 (R.: cf. 16)
R.: Tu, Doamne, împarţi hrană tuturor vieţuitoarelor!
8 Domnul este iubire şi îndurare,
el este îndelung răbdător şi plin de dragoste;
9 Domnul este bun faţă de toţi,
el îşi arată bunătatea faţă de orice făptură.
15 Ochii tuturor se îndreaptă plini de speranţă spre tine,
tu le dai hrană la vreme potrivită.
16 Tu deschizi mâinile tale
şi saturi cu dărnicie orice vietate.
17 Drept este Domnul pe toate căile sale,
milostiv în toate lucrările sale.
18 Domnul este alături de cei care‑l cheamă,
alături de cei care‑l cheamă din toată inima.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,35.37‑39
Fraţilor, cine ne va despărţi de dragostea lui Cristos?
Oare necazul, strâmtorarea, prigoana, foamea,
lipsa de îmbrăcăminte, primejdia ori sabia?
37 Nu, căci în toate acestea suntem mai mult decât biruitori
prin acela care ne‑a iubit pe noi.
38 Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii,
nici stăpânirile, nici puterile, nici prezentul, nici viitorul,
39 nici înălţimea, nici adâncul,
nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă
de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,13‑21
Când Isus a auzit de moartea lui Ioan Botezătorul,
a plecat cu luntrea spre un ţinut nelocuit, ca să fie singur.
Mulţimile au aflat şi, ieşind din cetăţile lor, l‑au urmat mergând pe jos.
14 Coborând din luntre, a văzut o mare mulţime de oameni
şi a fost cuprins de milă faţă de ei, şi i‑a vindecat pe cei bolnavi.
15 Spre seară au venit ucenicii şi i‑au spus:
„Ţinutul este nelocuit şi se face târziu;
dă drumul deci mulţimii ca să meargă prin cetăţi
ca să‑şi cumpere de mâncare”.
16 Dar Isus le‑a zis: „Nu‑i nevoie să meargă; daţi‑le voi să mănânce!”.
17 Ei i‑au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”.
18 Isus le‑a zis: „Aduceţi‑le aici!”.
19 După ce a poruncit mulţimii să se aşeze pe iarbă,
a luat cele cinci pâini şi doi peşti şi, ridicându‑şi ochii spre cer,
a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile şi le‑a dat ucenicilor,
iar ucenicii le‑au dat mulţimii.
20 Toţi au mâncat şi s-au săturat,
iar din firimiturile care au rămas s‑au strâns douăsprezece coşuri pline.
21 Cei care mâncaseră erau vreo cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi copii.
Dumnezeu vrea să ne hrănească, el care e mereu lângă noi, el care cunoaște toată nevoia noastră.
În prima lectură din cartea profetului Iasai Dumnezeu face tuturor o invitație: voi cei cărora vă este sete, veniți la apă! Îți este teamă că nu ai bani pentru a cumpăra? Cum poate un om să cumpere ceva de la Domnul? Este cineva proprietar în fața lui? El ne-a dăruit tot ceea ce avem acum, totul. Așadar cine este conștient de trebuința sa este invitat să meargă în fața sa pentru a primi cele necesare.
Evanghelia vorbește despre un episode dificil pentru Isus când acesta află de moartea lui Ioan Botezătorul. Cum făcea de obicei, Isus se retrage pentru a se ruga Tatălui, pentru a vorbi cu acesta despre suferința sa.
Însă nu rămâne singur pentru multă vreme: oamenii îl caută. Aceștia îl caută pentru că le este foame și sete, pentru că simt un gol care trebuie umplut.
După o zi în care i-a mângâiat, i-a întărit și vindecat oamenii nu îl lasă pe Isus, nu pleacă la casele lor. Ucenicii s-au gândit că ar fi mai bine să plece la casele lor. Dar Isus nu este de accord. El le spune: Dațile voi înșivă să mănânce.
Ce ar putea ei să le dea să mănânce? Sunt foarte numeroși. Ei au doar cinci pâini și doi pești. Ce să facă?... Oare sunt egoiști ucenicii? Cu siguranță ei sunt depășiți de situație.
Și cu siguranță Isus îi învață ceva foarte important pentru misiunea lor viitoare: cel care va veni la ei arătând că este înfometat și însetat de Dumnezeu trebuie să fie tratat bine. Aceasta va fi responsabilitatea lor. Nu o responsabilitate seacă ci una caracterizată de dăruirea de sine, plină de adevărată iubire.
Să nu uităm că ucenicii Domnului suntem cu toții, toți cei care formăm Biserica lui Dumnezeu.
Fraților cine ne va despărți de iubirea lui Cristos? ne spune Sfântul Paul în scrisoarea sa către Romani. Hrana pe care noi o primim de la el este iubirea sa pentru noi (Euharistia).
Doar cel care este sincer, cel care este cu adevărat liber, are capacitatea de a-și exprima foamea și setea. El are bucuria de a se simți mic precum un copil la sânul mamei sale și sărac în fața lui Dumnezeu. Astfel Dumnul îl poate vizita și poate avea grijă de el. Altfel dacă cineva e prea plin de sine și nu își recunoaște nevoia cum poate lăsa loc lui Isus să intre în casa sa, în viața sa?
Nici persecuția, nici necazul, nici o dificultate nu ne va putea despărți de iubirea lui Cristos.
Pericolul cel mai mare pe care îl întâlnim foarte des este Acela de a nu mai simți nevoia de iubirea lui Dumnezeu. Un credincios musulman la ieșirea dintr-o moschee a venit la mine și mi-a vorbit, fără să mă cunoască despre viața lui de rugăciune. Doar oamenii convinși pot vorbi astfel. Ei afirmă cu putere nevoia lor de Dumnezeu.
Știu că tatăl minciunii oferă hrană mincinoasă, hrană care nu hrănește, care obosește viața celui hrănit cu ea. Ar trebui să ne deschidem bine ochii și să fim atenți!
