14 august 2014

Pelerini prin munții Libanului

În perioada 4-11 august 2014, Familia Franciscană din Liban a organizat un pelerinaj (masira) prin munții Libanului având ca puncte de reper câteva sanctuare libaneze la care au participat un grup de tineri din Liban, Siria și Egipt.







Un marș franciscan prin Munții Libanului alături de tineri din Liban, Siria și Egipt stârnește o reflecție adâncă asupra pelerinajului nostru terestru. Experiența e deosebit de antrenantă. Detaliile, nu foarte facile, provoacă o vedere care trece dincolo de bucurie întâlnirii, minunarea în fața creației și e mai presus de efortul fizic, componente care nu sunt de trecut cu vederea.


Întâlnirea


Ceilalți sunt din locuri cu mentalități și culturi diferite. Dincolo de prejudecăți și stereotipuri, întâlnirea te îmbogățește deschizându-ți ochii: celălalt e minunat! Nu i-a fost ușor, poate, să ajungă. Drumul spre întâlnirea cu tine nu i-a fost lung doar datorită distanței geografice ci și contextului belic în care trăiește. Și totuși... a ajuns. A venit între munți ca să se simtă frate/soră cu ceilalți copii ai lui Dumnezeu pe care îi întâlnește și astfel, să se simtă un privilegiat, un copil binecuvântat.
Dacă e vorba de nou și de necunoscut, atunci găsești și reticența normală provocată de experiență și de propria cultură.
Dar întâlnirea mea este frumoasă. E o întâlnire învăluită în har.


Dialog cu Domnul


Când urci muntele, te apropii de Dumnezeu... și îi vorbești. Nu doar cu cuvintele ci și cu ochii, cu respirația, cu auzul, cu inima, cu tot ce ești, așa cum ești: puternic sau slab, cu curaj sau teamă, de te simți bun ori nevrednic... Înaintea mea au urcat mulți muntele: Moise, profetul Ilie, Francisc din Assisi... Ei au avut parte de binecuvântare pe munte. Isus adesea urca pe munte și vorbea cu Tatăl din ceruri.




Creația
Creația ți se prezintă cu toată binecuvântarea pe care ți-o oferă Creatorul. Adesea e greu să o admiri pentru faptul că viața e prea plină cu prea multe. Dar atunci când soarele nici nu a răsărit, iar tu ești cu rucsacul în spate, gata de drum, vezi bine luna care îți luminează fața și care e alături vizual de nenumărate stele care sclipesc a bucurie îndrumându-te spre noua zi care dă să se ivească.


Drumul
Drumul nu e tocmai ușor. De culcușul în care ești obișnuit să te odihnești, de acasă, nu te poți bucura pentru că plecând, ai renunțat, alegând drumul, pelerinajul. Plecând, nu ai putut lua decât foarte puțin căci altfel, cum ai putea merge până la capăt?




Traseul


Marșul nostru franciscan, pelerinaj prin munții Libanului, a pornit de la sanctuarul în care e venerat sfântul Nimatullah Al-Hardini de la Kfifane, a trecut pe la Annaya, unde e venerat sfântul Charbel, a inclus un moment de caritate într-o casă de bătrâni, a poposit la Haarisa, sanctuarul Maicii Domnului, și a avut ca punct de sosire mănăstirea Maica Domnului a Unității a surorilor clarise de la Yarze, unde am celebrat sărbătoarea sfintei Clara din Assisi în ziua dedicată ei, 11 august.









 
 


Pelerinii adunați din diferite locații geografice au devenit mai conștienți de darul fraternității, oamenii întâlniți pe cale, creștini și musulmani, au avut parte de o mărturie simplă de credință și mai mult, dincolo de toate descoperirile, pentru orice om de bunăvoință din context a primit harul de a merge cu mai mult curaj în pelerinajul vieții înțelegând că e o responsabilitate să construim Împărăția lui Dumnezeu pe pământ în spirit de unitate și pace.


Des coeurs qui se rencontrent