01 august 2010

O inimă de carne sau una de piatră?

Am căutat Biserica lui Cristos înspre soare apune în ultimile săptămâni. Am vizitat-o în multe dintre pietrele ei. E frumoasă. E maiestuoasă. E minunată. Nu e mic lucru să o vezi atât de artistic realizată. E bogată. Păstrează mulă istorie, amprente ale sfinților, căutare a lui Dumnezeu pe pământ, urme ale bătăliei cu întunericul, dovezi ale puterii și bunătății lui Dumnezeu pentru noi.

E minunată Biserica lui Cristos!

Dar am găsit și multă tristețe. Unii dintre cei botezați ÎN NUMELE TATĂLUI ȘI AL FIULUI ȘI AL SFÂNTULUI DUH au uitat că ei sunt BISERICA. Ei cred că Biserica este o clădire artistică în care mergi să te căsătorești și să faci poze frumoase.

Sunt convins că poți face poze frumoase acolo. Imaginile pe care le poți păstra rămân pentru veșnicie în inima lui Dumnezeu. Asta e tot ce contează. Asta se petrece pentru că Biserica este Familia lui Dumnezeu. Ce minunat să vezi că Biserica se reunește pentru a se hrăni cu Dumnezeu: copii, tineri, tați și mame, bunici, frați și surori, oameni, îmbrăcați în alb și cei îmbrăcați în negru, cei îngrijorați, cei care iubesc, cei inteligenți ori cei derutați. Ei sunt Biserica lui Cristos!

Căutând Biserica lui Cristos am mers pe malul unui lac la o sărbătoare. Am văzut multă lumină, spectacol, mecanisme uriașe care produceau emoții, oameni care zâmbeau, oameni amețiți, doritori să câștige concursuri, mulți doritori să câștige bani, unii care ascultau sunete care umpleau urechile până la refuz, „libertatea” de a arunca pe jos ceea ce nu mai folosește, lumini și mizerie. O întrebare simplă veni atunci: cine sunt aceștia? Sunt oameni care vor să se bucure, care vor să se relaxeze, care doresc să se simtă bine. Bun lucru să cauți să te simți bine. Le doresc din toată inima să fie fericiți!

M-aș bucura mai mult însă să descopere fiecare om ce înseamnă să fi fiu al lui Dumnezeu și că fericirea nu vine din exterior.

E greu să ai curaj să îl primești pe Dumnezeu în casa ta. Nu oricine are. Mulți preferă să arunce cu pietre și să se spele pe mâini în speranța că e mai ușor. Asta e vânare de vânt!...

Ceva profund de meditat:

(lecturile propuse de Biserica Romano-Catolica pentru ziua de duminică, 1 august 2010)

Citire din cartea lui Qohelet (1,2; 2,21-23)

Deşertăciunea deşertăciunilor, spune Qohelet; deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune. Se întâmplă ca un om, care şi-a agonisit averea cu ştiinţă, pricepere şi destoinicie, s-o lase altuia care nu şi-a dat nici o osteneală. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău! Cu ce se alege omul din toată averea şi din tot zbuciumul inimii lui, pentru care s-a trudit sub soare? Toate zilele lui sunt numai suferinţă, ocupaţiile sale numai chin; inima lui n-are parte de odihnă nici noaptea. Şi aceasta este deşertăciune!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 94,1-2.6-7.8-9 (R.: 8)

R.: Ascultaţi glasul Domnului, nu vă împietriţi inimile voastre!

Veniţi să cântăm cu veselie Domnului
şi să strigăm cu bucurie către stânca mântuirii noastre,
să mergem înaintea lui cu cântece de laudă
şi în cântări de psalmi să-l preamărim. R.

Veniţi să ne închinăm şi să ne plecăm în faţa lui,
să îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru,
căci el este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul păstorit de dânsul,
turma pe care mâna lui o povăţuieşte. R.

O, de aţi asculta astăzi glasul lui:
„Nu vă împietriţi inimile ca la Meriba,
ca în ziua de la Massa în pustiu,
acolo m-au pus la încercare părinţii voştri,
m-au pus la încercare, deşi au văzut lucrările mele”. R.

LECTURA A II-A

Năzuiţi la cele de sus unde este Cristos.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Coloseni (3,1-5.9-11)

Fraţilor, dacă, aşadar, aţi înviat împreună cu Cristos, râvniţi la lucrurile de sus, unde Cristos şade de-a dreapta lui Dumnezeu. Năzuiţi spre cele de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă de acum cu Cristos în Dumnezeu; când Cristos, care este viaţa voastră, se va arăta, atunci şi voi vă veţi arăta împreună cu el plini de mărire. De aceea ucideţi în voi ceea ce este pământesc: desfrâul, necurăţia, patimile, dorinţele rele şi acea goană după averi, care este o slujire la idoli. Să dispară dintre voi minciuna; debarasaţi-vă de purtarea omului vechi, care este în faptele voastre, şi îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou, cel pe care Creatorul îl face mereu nou după chipul său, ca să-l conducă la adevărata cunoaştere. Astfel nu mai este deosebire între greci şi iudei, între circumcişi şi necircumcişi, nu mai sunt barbari, sălbatici, sclavi sau liberi; nu mai este decât Cristos: el este totul în toţi.

Cuvântul Domnului

VERSETUL LA EVANGHELIE (Mt 5,3)
(Aleluia) Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor. (Aleluia)

EVANGHELIA

Cele adunate ale cui vor fi?

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca (12,13-21)

În timpul acela, din mijlocul mulţimii, un om l-a rugat pe Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă moştenirea cu mine!”. Isus i-a răspuns: „Omule, cine m-a pus judecător sau împăciuitor peste voi?” Apoi s-a adresat mulţimii: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de pofta de avere; căci viaţa unui om, oricât de bogat ar fi, nu depinde de averea lui!”. Şi le-a spus această parabolă: „Era un om bogat, căruia pământul i-a produs o recoltă bogată. Atunci a început să se frământe: «Ce să fac? N-am unde să-mi adun recolta». În cele din urmă şi-a zis: «Aşa am să fac: am să dărâm hambarele mele şi am să construiesc altele mai mari; acolo îmi voi aduna tot grâul şi toate bunurile. Şi apoi îmi voi spune: Acum ai provizii din belşug pentru mulţi ani. Odihneşte-te, mănâncă, bea şi bucură-te de viaţă!». Dar Dumnezeu i-a spus: «Nebunule! Chiar în această noapte ţi se va cere viaţa înapoi! Şi cele adunate ale cui vor fi?» Aşa se întâmplă cu acela care îşi adună avere, dar nu se îmbogăţeşte în faţa lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului


Des coeurs qui se rencontrent