29 septembrie 2016

30 septembrie: Sfântul Ieronim, preot și învățător al Bisericii




Pe firmamentul Bisericii cretine, în secolul al IV-lea au aprut câteva stele de primmrime: Atanaziu, Ilarie, Ambroziu, Augustin, Ioan Gurde Aur, Vasile cel Mare, Ieronim: oameni cu o vastcultur, cu o dragoste ptimaşă de singurtate i ascez, cu o imensactivitate culturală şi social. Ieronim este omul de legturîntre toi acetia, întrucât a luat legtura direct i a purtat corespondenţă cu fiecare dintre ei.


S-a nscut în jurul anului 347, în orăşelul Stridonium din Dalmaia, pe țărmul mrii Adriatice, dintr-o familie cretin, dar, conform obiceiului de atunci, nu a fost botezat decât mult mai târziu. La Roma a urmat diferite coli, uimindu-i pe toi cu setea lui de învăţătură şi uurina cu care învăţa diferite limbi, dar i cu izbucnirile de mânie, când pumnii lui grei impuneau respect i tcere. Pentru a avea posibilitatea s-i procure diferite cri, de multe ori a renunat la mâncare. Muli colegi îl urau i-l dispreuiau, considerându-l provincial necioplit, profesorii îl admirau i-l aprau. Spre uimirea tuturor, dupce, în anul 365, a primit botezul, deodata disprut din Roma.

A studiat teologia la Augusta Treverorum (astzi, Trier în Germania), apoi s-a întors în locurile natale, unde, împreuncu un grup de preoi i laici care triau în comunitate, a petrecut câiva ani în studiu i rugciune. Mânat de dorina de a cunoate Locurile Sfinte, a pornit într-o cltorie lung, ce va dura din 374 pânîn 382. Ajuns la Antiohia Siriei, s-a îmbolnvit grav, iar unii dintre tovarăşii de drum au murit. Dupce s-a fcut sntos, dornic de a-i gsi linitea sufletului, s-a retras în deertul Calcide i a început o viaţă de pocinţă aspr, de rugciune i de studiu al limbii ebraice, consultând diferii rabini din împrejurimi. A revenit la Antiohia, unde a fost hirotonit preot. Trecând la Constantinopol a legat o strânsprietenie cu Grigore din Nazianz, care l- a introdus în tainele scriitorilor cretini greci i l-a ajutat straducoperele clasice ale lui Origene i Eusebiu.

În anul 382, s-a întors la Roma. Papa Damasus l-a primit cu nespusbucurie, l-a ales secretar rugându-l totodatsrevizuiasctextul latin al Bibliei, confruntându-l cu textul ebraic i grecesc. Ieronim a început lucrarea cu elan, i în acelai timp, a dus o intensactivitate de popularizare a cunotinelor biblice i a normelor de viaţă asceticîntâlnite în peregrinrile prin Asia Mică şi Palestina. În jurul lui s-au adunat mai multe persoane din societatea înalta Romei, persoane pe care Ieronim le-a îndrumat la viaa ascetică şi cultural. O calomnie josnici-a întristat adânc inima. Cu învoirea papei, a prsit Roma pentru totdeauna i, dupo scurtvizitîn Egipt, s- a stabilit lângBethleem, în Palestina. În urma lui au venit i doufamilii nobile, care, din veniturile lor, au cldit lângBethleem o mnstire pentru Ieronim i ceata de secretari care îl întovrăşeau, i, nu departe de aceasta, o altmnstire pentru femeile din Roma, dornice de a se bucura de conducerea spirituala lui Ieronim.

Cât timp a stat lânglocul unde s-a nscut Mântuitorul, Ieronim a terminat revizuirea i traducerea integrala Bibliei în limba latin, druind Bisericii textul numit Vulgata, text folosit i astzi. A scris comentarii ample la toate crile Sfintei Scripturi. A participat prin cri i scrisori la toate dezbaterile privind adevrurile de credinţă şi viaa Bisericii.

În ziua de 30 septembrie 420, la vârsta de 72 de ani, Ieronim trecea la Domnul. Papa Benedict al XV-lea scria în 1920: Biserica cinstete în sfântul Ieronim pe cel mai mare învăţător pe care cerul i i-a druit pentru cunoaterea i interpretarea Sfintelor Scripturi.


Rugciune
Dumnezeule, care i-ai dat sfântului preot Ieronim o dragoste vie i adâncpentru Sfintele Scripturi, fca poporul tu sse hrneascmai îmbelugat din cuvântul tu sfânt i safle în el izvorul vieii. Amin. 

28 septembrie 2016

29 septembrie: Sfântul Mihail, Rafael și Gabriel, arhangheli


Despre existena acestor slujitori ai lui Dumnezeu, srbtorii astzi ne vorbete Sfânta Scriptur. Biblia ne aratnumele i misiunile ce le-au fost încredinate.



Sfântul Mihail, patronul Sinagogii, este acum patronul Bisericii Universale. Sfântul Gabriel este acela care a vestit Întruparea Domnului i, probabil, a fost alturi de Isus în Grdina Mslinilor. Sfântul Rafael este ajutorul în cltorii. Sfântul Mihail s-a bucurat de un cult deosebit chiar din primele veacuri ale istoriei cretinismului. Împratul Constantin a înlat în cinstea lui o bisericpe malul european al Bosforului, iar Justinian a ridicat o alta pe malul opus. Data de 29 septembrie este data când a fost consacratbiserica dedicatsfântului Mihail pe Via Salaria, lângRoma.

Sfântul Gabriel, Cel care stîn faa lui Dumnezeu, este mesagerul prin excelenţă a descoperirilor divine. Lui i-a fost încredinatvestirea naterii Înainte-Mergtorului lui Mesia, Ioan, fiul lui Zaharia i al Elisabetei. Tot lui i-a revenit misiunea cea mai înaltatribuitvreodatunei fpturi: vestirea întruprii Fiului lui Dumnezeu. El se bucurde o cinstire deosebitchiar i din partea musulmanilor.
Sfântul Rafael, amintit numai într-o singurcarte a Sfintei Scripturi, este îngerul care l-a întovrăşit pe tânrul Tobia în cltoria pânla Ecbatana Mediei, l-a ajutat s-o ia de soie pe Sara, fiica lui Raguel i l-a învăţat ce sfacpentru a vindeca orbirea tatlui su. Pentru aceste motive, arhanghelul Rafael este invocat pentru ajutor i ocrotire în timpul cltoriilor, pentru vindecarea bolilor de ochi i pentru pregtirea la o cstorie fericit.

Prenumele Mihail reproduce formula ebraicMi-kha-El (Cine este ca Dumnezeu?). Rspunsul subîneles la întrebare este evident: Nimeni nu este asemenea lui Dumnezeu! Numele Gabriel provin tot din limba ebraic, având la baznumele prescurtat al lui Dumnezeu, El i perfectul verbului gabar (a fost puternic), împreunînseamnând: Dumnezeu a fost puternic. Arhanghelul Gabriel afirmprin numele pe care îl poartcîmplinirea mesajului adus de el este opera exclusiva puterii lui Dumnezeu, i este atât de sigur, încât se poate spune ca i fost deja realizat. Prenumele Rafael este format din El (Dumnezeu) i rapha (a vindeca) exprimând ideea cDumnezeu a îndeprtat mâhnirea, durerea, boala. Arhanghelul care l-a condus pe Tobia i-a descoperit numele numai la sfâritul cltoriei i dupvindecarea minunata orbirii btrânului Tobia. Prin numele pe care i l-a dat, atrgea atenia ctoate cele întâmplate se datoreazbuntăţii lui Dumnezeu, i nu lui, care este o fptura lui Dumnezeu.

Rugciune
Dumnezeule, care, în înelepciunea ta minunat, rânduieti slujirile îngerilor i ale oamenilor, f, te rugm, ca viaa sne fie ocrotitpe pmânt de aceia care slujesc pururi înaintea feei tale în ceruri. Amin. 

Saint Paul Trail (Turkey, 2016)


Saint Paul trail... un pèlerinage en mouvement

Exprimer les mots Terre Sainte, nous sentons les émotions d’avoir devant nous les images des lieux où Jésus a vécu, a prêché, est mort sur la croix et où il est ressuscité. Mais aussi il y a les lieux où les apôtres ont prêchés et l’Eglise est né est développée initialement. Nous, en Turquie, nous avons la joie de toucher ces lieux, de les parcourir, de méditer leur message.

C’est une belle opportunité celle de pouvoir marcher, la Bible à la main, en méditant comment le Seigneur a pu faire des merveille avec des hommes et des femmes qui ont eu la disponibilité de parler de Dieu le Père qui a envoyé son Fils pour sauver tous les hommes de bonne volonté.

En cette dynamique, l’évêque d’Anatolie, Paolo Bizzeti, a organisé une telle expérience sur les pas de saint Paul, entre 20 à 31 août 2016. Le group était composé de trois religieux de la Turquie et des pèlerins italiens.

Après la visite du l’ancien port d’Antalya, le group a visité Perge, puis il est passé par Gebiz, Çandır, Sütçüler, Eğridir. La beauté du lac d’Eğridir a fait une belle invitation au group d’y se baigner. En fin, le point d’arriver était Yalvaç, l’ancien Antioche de Pisidie. Le retour a touche aussi différents lieux très beaux et intéressant pour la richesse du passage des apôtre Paul et Barnabé, la merveille de la création, la pureté des lieux encore pas trop touches par les mains des hommes, et bien sûr les reliques de l’Antiquité qui on peut admirer aujourd’hui même.

Ces lieux représentent une invitation. Ils non ne sont pas une opportunité de faire du trekking ou simplement de découvrir des riches lieux de l’histoire antiques. Ce chemin nous invite a faire un chemin de foi, la Bible avec nous pour comprendre mieux le difficile chemin qui a été parcouru par les disciples au début de l’histoire chrétienne et aussi comment ont reçu et vécu l’Evangile les païens et comment ont vécu ce message.

Et aussi parce que la Parole de Dieu c’est une source inépuisable, sûrement nous pourrons découvrir beaucoup d’autres...





































































































































































































































































Des coeurs qui se rencontrent