9 septembrie: Sfântul Petru Claver, preot

Petru Claver s-a născut în localitatea Verdù în Spania, la 25 iunie 1580. Şi-a făcut studiile în diferite colegii ale Societăţii lui Isus din Europa şi America de Sud, unde a avut ocazia să cunoască situaţia grea a sclavilor negri. Copleşit de mâhnire şi ruşine pentru purtarea inumană a concetăţenilor săi spanioli, deveniţi vânători şi negustori de sclavi, a fost inspirat să vină în ajutorul material şi spiritual al nefericitelor victime. La 20 de ani a început noviciatul la iezuiții de la Tarragona. Pornind în misiune, în 1610 ajunse la Cartagena, un port amplasat pe coasta de Nord a Columbiei. Aici, timp de 44 de ani a fost alături de sclavii afro-americani.

În marele port al Cartaginei acostau zilnic corăbii aducând din Africa, peste apele Oceanului Atlantic şi ale Mării Antilelor, bărbaţi, femei, copii, prinşi pe coasta de vest a continentului negru şi legaţi ca nişte vite, pentru a fi vânduţi proprietarilor de plantaţii şi mine în lumea nouă. Pentru Petru Claver a început o luptă aprigă. În primul rând, cu negustorii de sclavi. Deşi cu o constituţie fizică precară, a intrat în luptă şi a obţinut organizarea unor puncte de asistenţă sanitară a celor bolnavi, înmormântarea demnă a celor răpuşi de greutăţile călătoriei şi îngrijirea spirituală a tuturor. El însuşi lucra până la epuizare în zilele când soseau transporturile cu nefericitele victime ale lăcomiei compatrioţilor săi.

A trebuit să lupte mult cu neîncrederea acestor oameni care ajungeau la ţărm adesea bătuţi până la sânge şi întotdeauna înnebuniţi de frică. Nu puteau crede că un alb este capabil de altceva decât de crime. Până la urmă, inimosul apostol le-a devenit părinte şi prieten. Timp de patruzeci de ani, cât a lucrat în mijlocul lor, a botezat cu mâna lui peste 300.000 de negri, cărora le-a redat încrederea în Dumnezeu şi în ei înşişi. Mai puţină reuşită a avut faţă de compatrioţii săi, pe care a încercat să-i convingă să renunţe la această practică criminală. Îndeosebi negustorii de sclavi au încercat pe toate căile să scape de el. Au folosit ameninţări, calomnii şi chiar încercări de asasinat. Nimic nu l-a putut descuraja pe Petru Claver, care, văzând împietrirea acestor oameni, în fiecare vineri noaptea, făcea Calea Sfintei Cruci purtând o cunună de spini pe cap, spre a cere iertare şi îndurare de la Domnul pentru păcatele compatrioţilor.

După patruzeci de ani, cade el însuşi victimă a unei paralizii ce l-a imobilizat la pat. Deoarece o epidemie de ciumă secerase viaţa confraţilor călugări mai tineri, a rămas să fie îngrijit de un servitor care adesea l-a insultat şi l-a maltratat, până în ziua de 8 septembrie 1654, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, când Sclavul Negrilor părăseşte acest pământ şi merge să-i întâlnească în lumea veşnică pe cei cărora le-a dăruit ultima îngrijire.

Rugăciune

Dumnezeule, care l-ai făcut pe sfântul Petru slujitorul slujitorilor şi l-ai întărit ca să-i ajute cu o iubire şi răbdare uimitoare, dă-ne şi nouă, prin mijlocirea lui, harul să căutăm cele ce sunt ale lui Isus Cristos şi să-l iubim pe aproapele nostru prin faptă şi adevăr. Amin.