6 septembrie: Sfântul Zaharia, profet

Către sfârşitul captivităţii babilonice a poporului ales (587-517 î.C.), Dumnezeu i-a ridicat pe profeţii Ageu şi Zaharia, care i-au pregătit sufleteşte pe evrei la eliberarea din robie, reconstruirea Templului din Ierusalim şi refacerea vieţii religioase şi sociale. Zaharia, al cărui nume înseamnă Dumnezeu îşi aduce aminte, este profetul cel mai des amintit în Noul Testament.

Zaharia a fost chemat la misiunea de profet în acelaşi an cu Ageu, în 520. Activitatea lui profetică a durat, probabil, până la terminarea reconstruirii templului din Ierusalim. Prin viziuni şi parabole, el a vestit chemarea lui Dumnezeu la pocăinţă, aceasta fiind condiţia necesară pentru împlinirea făgăduinţelor divine: Aşa vorbește Domnul Sabaot: întoarceţi-vă la mine, oracolul Domnului Sabaot, şi eu mă voi întoarce către voi (Zah 1, 3).

Profeţiile lui Zaharia privesc viitorul poporului renăscut al lui Israel, viitorul apropiat şi viitorul mesianic. A sosit timpul pentru arătarea bunăvoinţei Domnului faţă de Israel: se fac pregătirile pentru reconstituirea Templului şi încep lucrările de reconstruire a Ierusalimului şi a celorlalte cetăţi ale lui Iuda, iar popoarele care s-au bucurat de distrugerea lor vor fi pedepsite.

Zaharia atrage atenţia, îndeosebi, asupra caracterului spiritual al renaşterii lui Israel, asupra sfinţeniei ce trebuie realizată progresiv, o dată cu refacerea materială. Lucrarea divină a sfinţirii sufletelor va ajunge la desăvârşire în împărăţia lui Mesia. Această renaştere este rodul exclusiv al iubirii lui Dumnezeu şi al atotputerniciei sale. Așa spune Domnul Sabaot: Iată, eu îl salvez pe poporul meu din țara de unde răsare și din țara de unde apune soarele. Îi voi aduce înapoi și vor locui în mijlocul Ierusalimului (Zah 8,7-8). Legământul cuprinzând promisiunea mesianică făcută regelui David urmează a fi împlinit în oraşul Ierusalim: Veselește-te mult, fiică a Sionului! Strigă de bucurie, fiică a Ierusalimului! Iată, regele tău vine la tine: el este drept și mântuit, umil și călare pe un măgar, pe un mânz, puiul unei măgărițe (Zah 9,9). Profeţia se va împlini cuvânt cu cuvânt în intrarea solemnă a lui Isus în oraşul sfânt, Ierusalim. Asinul, prin contrast cu calul folosit în război, simbolizează mesajul de pace al regelui Mesia: El va vorbi de pace neamurilor. Domnia lui va fi de la mare la mare, de la Râu până la marginile pământului (Zah 9,10).

Iubirea nemărginită a lui Dumnezeu faţă de poporul său este strâns unită cu o deschidere totală faţă de celelalte popoare, chemate şi ele să facă parte din împărăţia mesianică. Ce bucurie și ce frumusețe! Grâul îi va face să înflorească pe tineri și mustul, pe fecioare (Zah 9,17). În această profeţie, evident mesianică, se întrevede Sfânta Euharistie, pâinea şi vinul devenite Trupul şi Sângele Domnului.

Zaharia, fiul lui Berachia, era născut în Galaad şi făcea parte din tribul lui Levi. La bătrâne, s-a întors din Caldeea în Ţara Sfântă, unde a săvârşit multe minuni şi a făcut profeţii cu un conţinut apocaliptic, privind sfârşitul lumii şi judecata divină, atât judecata particulară, cât şi cea universală. Se pare că a murit la o vârstă înaintată.

Rugăciune

Dumnezeule atotputernic şi veşnic, speranţa unică a lumii, care, prin cuvintele profeţilor tăi, ai vestit tainele ce se împlinesc în vremea de acum, sporeşte râvna poporului tău, pentru că nimeni dintre cei care cred în tine nu poate înainta în virtute fără puterea harului tău. Amin.