18 septembrie: Sfântul Iosif din Copertino, preot

Iosif Maria Desa s-a născut la 17 iunie 1603, într-o familie foarte săracă din satul Copertino, localitate aflată în apropierea oraşului Brindisi, în sudul Italiei. Primele luni de viaţă le-a trăit într- un grajd, deoarece tatăl a trebuit să vândă tot ce avea pentru a-şi plăti datoriile făcute.

La vârsta de 17 ani, Iosif bătea la poarta franciscanilor conventuali de la Grotella cerând să fie primit în convent. Aceştia au considerat că este incapabil să studieze şi au refuzat să-l admită în rândurile lor. Atunci, el s-a adresat capucinilor care l-au primit ca frate laic, situaţie pentru care nu se cerea o pregătire şi cultură deosebită. Însă și aici, după câteva luni, i s-a cerut să dezbrace haina călugărească deoarece au observat că deseori se oprea în loc şi rămânea nemişcat, parcă în afară de el însuşi, scăpând din mână tot ce avea. S-a considerat că nu e sănătos psihic.

Chemarea lui Dumnezeu şi voinţa lui de fier i-au dat curaj să se adreseze din nou fraţilor minori conventuali de la Grotella. De data aceasta, i-au deschis poarta mănăstirii şi i-au încredinţat diferite munci simple, printre altele şi aceea de a avea grijă de de măgarul gospodăriei lor. Iosif s-a numit pe el însuşi frate măgar, dar îndemnat de o pornire lăuntrică tainică, i-a rugat pe superiori să-l ajute să devină preot. Cu toate eforturile imense pe care le-a depus, rezultatele au fost extrem de slabe. Totuşi, ţinându-se seamă de intensa viaţă spirituală a lui, precum şi de faptul că la ultimul examen a dat răspunsuri mulţumitoare, superiorii au acceptat să fie hirotonit preot. Din acel moment, în viaţa lui Iosif din Copertino au intervenit din ce în ce mai des fenomene neobişnuite, dovadă a iubirii lui Dumnezeu faţă de el şi a sfinţeniei sufletului său.

Deşi era prea puțin neiniţiat în probleme de teologie, avea darul divin al ştiinţei infuze şi a dat răspunsuri clare, înţelepte, asupra multor probleme delicate de doctrină şi exegeză, atunci când a fost consultat de diferiţi teologi. Fratele cel mai ignorant din tot Ordinul Franciscan, cum se numea el însuși, a fost chemat la Roma. Papa Urban al VIII-lea l-a primit în audienţă, dar, după câteva cuvinte, fratele Iosif a căzut în extaz şi suveranul Pontif a putut constata personal ceea ce se petrecea cu acest suflet ales. Vestea despre asemenea fenomene extraordinare atrăgea mulţimile în jurul lui şi superiorii au fost nevoiţi să-l mute din mănăstire în mănăstire, pentru a evita aglomerările şi manifestările exagerate. Iosif a primit totul cu umilinţă şi linişte. Oriunde ajungea, căuta să fie de folos atât în mănăstire, cât şi în afară, îndeplinind sarcinile încredinţate, ajutându-i cu multă bunătate pe bolnavi şi semănând în inimile tuturor iubirea faţă de Preasfântul Sacrament al Euharistiei şi față de Preacurata Fecioară Maria.

Spre sfârşitul vieţii, superiorii au voit să-l trimită în marele convent din Assisi, dar de data aceasta a intervenit însuşi papa, sfătuindu-i să-l trimită în altă parte. La Assisi, spunea el, un sfânt Francisc este mai mult decât suficient. Şi astfel, a fost trimis la Osimo, unde în ziua de 18 septembrie 1663, a încetat din viaţă. Pe patul de moarte, l-a asigurat pe superiorul său că nu avea nici un bun material pe care să i-l încredinţeze şi l-a rugat să-i înmormânteze trupul într-un loc comun, ca să fie uitat de toţi cât mai curând. Sfântul Iosif, care şi-a trecut examenele cu nespuse greutăţi, astăzi este invocat cu încredere de către cei ce se pregătesc la diferite probe ale hărniciei şi inteligenţei lor.

Rugăciune

Dumnezeule, care cu înțelepciune uimitoare ai atras toate la Unicul tău Fiu, fă ca, părăsind dorințele pământești, prin meritele și exemplul sfântului Iosif de Copertino, să fim tot mai asemănători Fiului tău, care împreună cu Tine și cu Duhul Sfânt viețuiește și domnește în toți vecii vecilor. Amin.