21 septembrie: Sfântul Matei, apostol și evanghelist

Matei a fost vameş, încasator de impozite şi apoi apostol şi evanghelist: o slugă fericită, de la slujirea banului la slujire în totală sărăcie a mesajului creştin. În Evanghelia scrisă de el, prima dintre cele patru, vorbeşte mai pe larg decât ceilalţi evanghelişti despre atitudinea faţă de bani: Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le distrug și unde hoţii le sapă şi le fură.

Adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le distrug și unde hoții nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara voastră acolo va fi și inima voastră (Mt 6,19-21). Cu toate acestea, nu Matei, ci Iuda a fost însărcinat cu administrarea banilor comunităţii apostolice. Matei s-a dezlipit de ban pentru a-l urma pe Învăţătorul, în timp ce Iuda l-a trădat pentru treizeci de arginţi. Când vorbesc despre vameşul chemat să-l urmeze pe Isus, evangheliştii Marcu şi Luca îl numesc Levi, Matei, însă, preferă să-l prezinte cu numele mai cunoscut de Matei, la care adaugă supranumele de vameşul, echivalent cu mult dispreţuitul titlu de cămătar şi executor fiscal, pentru a dovedi cititorilor, notează sfântul Ieronim, că nimeni nu trebuie să dispere că se va mântui, dacă se întoarce la o viaţă mai bună.

Matei, îmbogăţit din meseria lui bănoasă, răspunde cu entuziasm la chemarea Maestrului. În evanghelia sa, el trece sub tăcere un fapt vrednic de laudă, pe care însă ni-l relatează sfântul Luca: Levi a pregătit în casa lui un mare banchet în cinstea Învăţătorului. O mulţime numeroasă de vameşi şi păcătoși stăteau cu ei la masă. Apoi, în tăcere şi pe neobservate, şi-a împărţit averea, dăruind-o celor lipsiţi. Matei este cel care a consemnat sfatul dat de Învăţător: când faci milostenie, nu trebuie să ştie stânga ta ce face dreapta ta, pentru ca fapta bună săvârșită să rămână ascunsă oamenilor. Pentru aceasta Tatăl din ceruri, care vede în ascuns, te va răsplăti (cf. Mt 6, 1-4).

După episodul chemării la urmarea lui Cristos, Evanghelia îl mai aminteşte pe Matei o singură dată, atunci când vorbeşte despre alegerea celor doisprezece apostoli. Din activitatea sfântului Matei după coborârea Duhului Sfânt cunoaştem numai paginile minunate ale Evangheliei sale. Această Evanghelie este scrisă, în primul rând, pentru evrei şi se caracterizează prin cele cinci discursuri ale lui Isus despre Împărăţia lui Dumnezeu. O tradiţie veche susţine că Matei, în calitate de misionar al învăţăturii lui Cristos, nu a fost adus în faţa judecătorilor ca să depună mărturie, adică nu a murit cu moarte de martir. Alte izvoare, însă, mai puţin demne de crezare, se întrec în a da amănunte despre suferinţele şi moartea sfântului evanghelist şi martir, bătut cu pietre, ars şi apoi decapitat în Etiopia. De aici, relicvele lui ar fi fost transportate mai întâi la Paestum, în Golful Salermitan, apoi, în secolul al X-lea, duse chiar în oraşul Salermo, unde sunt venerate şi în zilele noastre.

Rugăciune

Dumnezeule, care, în îndurarea ta negrăită, ai binevoit să-l alegi pe sfântul Matei şi din vameş să-l faci apostol, dă-ne, te rugăm, harul, ca, sprijiniţi de exemplul şi mijlocirea lui, să te urmăm, şi astfel, să ne învrednicim a fi tot mai strâns uniţi cu tine. Amin.