Pe muntele Verna, în Toscana, se amintește primirea sfintelor Stigmate, care, prin harul
minunat al lui Dumnezeu, au fost întipărite la mâini, la picioare și la coastele sfântului Francisc,
fondatorul Ordinului Fraților Minori, evocă Martirologiul Roman la 17 septembrie în puține și
sintetice cuvinte.
Cu doi ani înainte să plece din această lume, sfântul Francisc de Assisi dorea să petreacă în
tăcere și singurătate 40 de zile în onoarea arhanghelului Mihail. Era un obicei al său de a se retrage
în rugăciune așa cum și Isus mergea în locuri singuratice.
La Verna era un loc privilegiat al sfântului. Aici frați construiră pentru el o colibă. În acel
loc, Francisc medita mult asupra Pătimirii Domnului. El se ruga astfel: Doamne Isuse Cristoase, îți
cer două haruri să-mi acorzi înainte de moarte: primul, să simt în viață în suflet și în trup atât cât e
posibil acea durere pe care tu, dulce Isuse, ai simțit-o în ceasul amar al pătimirii, iar al doilea, ca
eu să am parte în inima mea, pe cât e posibil, de simțământul preaintensei iubiri de care tu, Fiul lui
Dumnezeu, erai aprins pentru a susține în mod liber atâta suferință pentru noi, păcătoșii.
Domnul îi oferi harul de a purta în mod vizibil semnele pătimirii Domnului. Locuitorii din
împrejurimi au spus fraților că au observat timp de vreun ceas muntele Verna ca și cum ar fi luat foc.
Biserica recunoscu fenomenul extraordinar petrecut în anul 1224, semn prin care Cristos Domnul
și-a dovedit apropierea de slujitorul din Assisi, inserând amintirea lui în calendar.
Rugăciune
Dumnezeule, care, spre a aprinde inimile noastre de focul iubirii tale, ai reînnoit în trupul
sfântului Francisc în mod minunat semnele Pătimirii Fiului tău, dă-ne, te rugăm, ca prin mijlocirea
lui, să ne asemănăm în moarte cu Cristos pentru a fi părtași de învierea lui. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu