10 septembrie: Sfântul Nicolae din Tolentino, preot

Sfântul Nicolae de Tolentino s-a născut în 1245, la Castel Sant’Angelo, sat în provincia Marche din estul Italiei. Încă din copilărie, a dovedit o atracţie deosebită pentru rugăciune, reculegere, mortificare. Ascultând predica unui călugăr augustinian despre lumea și slava ei care sunt trecătoare s-a hotărât să intre în mănăstire. La vârsta de 21 de ani, a fost primit în rândul augustinienilor şi, în 1269, a fost sfinţit preot. După şase ani de peregrinări în diferite localităţi din provincia Marche, s-a stabilit la Tolentino, unde a desfăşurat un apostolat rodnic, îndeosebi prin ascultarea mărturisirilor şi îndrumarea conştiinţelor. Viaţa lui a fost o împletire de trăiri mistice extraordinare şi de fapte minunate, care au fost cercetate în procesul de canonizare ce s-a deschis la douăzeci de ani după moarte, şi care a declarat că peste trei sute dintre acestea erau minuni autentice. Sfântul Nicolae de Tolentino este invocat de cei care au fost nedreptăţiţi sau sunt ameninţaţi în viaţa şi libertatea lor. De asemenea, este invocat drept protector al maternităţii şi al copilăriei, al unei morţi bune şi ajutor în caz de incendii şi epidemii.

A fost un ascet sever, dar nu excentric, aspru cu el însuşi, dar blând şi delicat faţă de alţii. Fără a se da în spectacol, s-a îngrijit de sfinţirea vieţii proprii, folosind mijloace spirituale fundamentale: ascultarea necondiţionată, dezlipirea absolută de bunurile pământeşti şi o profundă modestie. Pe această canava simplă, umilul călugăr a ţesut în taină pânza preţioasă a sfinţeniei, astfel încât, în clipa morţii, a putut exclama: îi văd pe Domnul meu Isus Cristos, pe mama lui şi pe sfântul Augustin care îmi spune: «Bine, slugă bună şi credincioasă».

După ceasuri îndelungate petrecute în scaunul de spovadă, zilnic făcea vizite la diferite case de oameni săraci, cărora, cu învoirea superiorilor, le aducea ajutoare dintr-un fond special administrat de el. Chiar şi minunile săvârşite în timpul vieţii şi, mai ales, după moarte au avut ca scop uşurarea mizeriei umane. La 10 septembrie 1305, Nicolae din Tolentino părăsea valea de lacrimi, rămânând un puternic mijlocitor pe lângă Dumnezeu pentru toţi cei care-i vor cere ajutorul.

Rugăciune

Te rugăm cu umilinţă, Dumnezeule atotputernic, ca, prin mijlocirea sfântului Nicolae, să înmulţeşti în noi darurile tale şi să orânduieşti timpurile noastre în pace. Amin.