8 septembrie: Nașterea Sfintei Fecioare Maria

Primul izvor în care se vorbește despre Nașterea Preacuratei este Protoevanghelia lui Iacob, conform căreia Maria s-a născut la Ierusalim în casa lui Ioachim și a Anei. Acolo în secolul al IV- lea s-a ridicat bazilica sfintei Ana, iar în ziua consacrării ei era celebrată nașterea Născătoarei lui Dumnezeu. Sărbătoarea a fost apoi extinsă la Constantinopol și a fost introdusă în Occident de către Sergiu I, un papă de origine siriană.

Meditând nașterea Născătoarei de Dumnezeu, sfântul Andrei din Creta spunea că cinstirea nașterii ei își găsește semnificația și scopul în întruparea Cuvântului dumnezeiesc căci Maria se naşte, este alăptată şi creşte pentru a fi Mama Regelui veacurilor, Mama lui Dumnezeu. Naşterea Mariei este minunată pentru că în realizarea planului de mântuire realizat de Dumnezeu reprezintă un moment important. Mulţi sfinţi Părinţi au cinstit sărbătoarea naşterii Maicii Domnului cu sublime cântări de laudă izvorâte din cunoaşterea adâncă a Bibliei, din sensibilitatea şi elanul lor poetic. Să citim câteva frânturi din a doua Predică despre Naşterea Mariei a sfântului Petru Damian:

Dumnezeu atotputernicul, mai înainte de căderea omului în păcat, a prevăzut această cădere şi a hotărât, înaintea tuturor veacurilor, mântuirea omului. A hotărât, deci, să se nască din Maria. Astăzi este ziua în care Dumnezeu începe să realizeze planul său veşnic, deoarece este necesar să fie construită casa, mai înainte ca Regele să coboare şi să locuiască în ea. Casă frumoasă, căci, aşa precum înţelepciunea şi-a construit o locuinţă cu şapte coloane splendid ornamentate, la fel, acest palat al Mariei se sprijină pe cele şapte daruri ale Duhului Sfânt. Solomon a sărbătorit în modul cel mai solemn inaugurarea unui templu de piatră. Cum nu vom sărbători şi noi naşterea Mariei, templul Cuvântului Întrupat? În ziua aceea, mărirea Domnului a coborât asupra templului din Ierusalim sub forma unui nor, care l-a întunecat. Domnul, care face să strălucească soarele pe cer, drept locuinţă a lui între noi şi-a ales întunericul (1Rg 8,10-12), spunea Solomon în rugăciunea înălţată de el către Domnul. Noul Templu, Maria, se va vedea umplut de însuşi Dumnezeu, care vine să fie lumina tuturor neamurilor.

După întunericul păgânismului şi lipsa de credinţă a iudeilor, reprezentate de templul lui Solomon, urmează lumina zilei în templul Mariei. Se cuvine, deci, să înălţăm cântări de laudă pentru această zi şi pentru Acela care se naşte într-însa. Dar cum o vom putea lăuda cu vrednicie? Nu este cu putinţă să arătăm faptele eroice ale unui martir sau virtutea unui sfânt, deşi sunt omeneşti. Şi cum ar putea cuvântul muritor, vremelnic şi trecător, să o preamărească pe Aceea care a adus la lumina zilei Cuvântul care rămâne în veci? Cum să îndrăzneşti a spune: Creatorul se naşte din creatură?

Rugăciune

Te rugăm, Doamne, să reverşi asupra slujitorilor tăi, comorile harului ceresc. Naşterea Fiului tău din Fecioara Maria a însemnat începutul mântuirii noastre: sărbătorirea naşterii ei să ne aducă belşug de pace. Amin.