După aproximativ cincisprezece ani de viață, pe care ea i-a caracterizat ca fiind cu multe vanități și inepții în care am trăit în sfânta religie, pe timpul unei boli a fost copleșită de harul lui Dumnezeu, fapt care a condus-o la o convertire sinceră și totală. Timp de douăzeci și patru de ani a trăit în sărăcie și în pocăințe eroice. A reparat slăbiciunile din trecut și a urcat astfel spre înălțimile perfecțiunii creștine. Deși legată de clauzură a desfășurat o activitate socială intensă în favoarea celor săraci, a celor bolnavi, și a celor închiși, fapt care a condus-o spre ajutorarea și din punct de vedere spiritual a beneficiarilor actelor sale de caritate.
A murit la Viterbo în 1640, fiind îndată venerată ca sfântă de către surori și de către credincioși.
Rugăciune
Dumnezeule, care ai făcut-o minunată pe sfânta fecioară Veronica prin semnele pătimirilor
Fiului tău imprimate pe trupul ei, dă-ne, te rugăm, harul să ne asemănăm tot mai mult cu Cristos
Răstignit pentru a ne bucura într-o zi de vederea slavei tale. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu