23 ianuarie: Sfânta Emerențiana, Sfântul Ildefons

Sfânta Emerențiana, fecioară martiră

Un autor necunoscut din secolul al V-lea a adăugat în povestirea în limba latină a martiriului sfântei Agneza, Passio, scris de Pseudo-Ambroziu, un al treilea capitol care prezintă funeraliile sfintei, apariția făcută părinților ei la opt zile după moarte și construirea bazilicii dedicată ei de către Constanța, fiica lui Constantin. Printre credincioșii care au participat la funeraliile Agnezei este amintită și Emerentiana, quae fuerat collactanea eius, virgo sanctissima, licet cathecumena.

Pe neașteptate, un grup de păgâni fanatici au început să îi agreseze pe creștini, aceștia dispersându-se. Emerențiana, în loc să fugă, îi apostrofă cu curaj, însă datorită acestui gest sfârși lapidată. Părinții sfintei Agneza o înmormântară în apropiere: in confinio agelli beatissimae virginis Agnetis. Nu e nici un dubiu pentru autorul povestirii, prezentând doctrina Botezului sângelui, că Emerențiana a fost botezată în propriul sânge, murind pentru apărarea dreptății, mărturisindu-l pe Domnul.

Din păcate însă, întreg capitolul trei al Passio Agnetis este criticat în mod sever de către comentatori. Există totuși elemente care atestă numele sfintei, martiriul său și faptul că a fost înmormântată în apropierea mormântului sfintei Agneza. Unii specialiști sunt de acord cu faptul că Emerențiana era încă în perioada de catecumenat atunci când a fost ucisă.

Cu dificultate se poate face încadrarea cronologică a martiriului. Se consideră că acesta a avut loc în perioada lui Dioclețian. Martirologio Geronimiano o amintește într-un grup de martiri înmormântați în Coemeterium Maius aflat pe Via Nomentana. Sfânta Emerențiana mai este atestată de un epigraf găsit în același cimitir.

Rugăciune

Dumnezeule, tu ne dai astăzi bucuria de a sărbători pe sfânta Emerențiana și ne luminezi cu exemplul curăției și al tăriei sale. Dăruiește-ne cu bunătate harul de a fi ajutați, prin meritele ei, să înaintăm pe drumul credinței. Amin.

Sfântul Ildefons, episcop

Sfântul Ildefons s-a născut în anul 607. Era descendent al unei puternice familii romane care i-a pregătit o carieră pe măsură în ciuda dificultăților politice. Însă Ildefons nefiind de acord cu acest proiect, fugi de acasă, refugiindu-se în mănăstirea Sfinții Cosma și Damian care se găsea în apropiere de Toledo. Acolo el s-a consacrat vieții monahale și a devenit diacon.

Deși el dorea să rămână astfel, confrații săi l-au ales abate al mănăstirii datorită calităților sale: pietate, cultură, energie și o capacitate de vorbire foarte plăcută. Atunci când episcopul a murit, în anul 657, omul dedicat studiului și rugăciuni, având cam 50 de ani, a devenit conducător ecleziastic în dieceza capitalei regatului vizigoților. Nu dorea să accepte această onoare. Pentru a-l convinge însuși regele vizigot, Recesvinto, a venit la el.

De la sfântul Ildefons avem multe pagini prin care își exprima neliniștea față de scandalurile create de creștini influenți și falși, în contextul unor conflicte dure cu regele, care totuși îl stima și cu privire la clericii care erau mult prea implicați în afacerile de stat.

Ildefons ne-a lăsat opere doctrinale și de morală, tratate despre Mama lui Isus și imne liturgice. Una din cele mai importaznte opere ale sale rămâne De viris illustribus care este o continuare a enciclopediei sfântului Isidor din Sevilia care purta același titlu și căruia conform tradiției îi fusese ucenic.

Credincioșii erau adânc mișcați de devoțiunea lui față de Preasfânta Fecioară Maria, la care se adaugă povestirea unor fapte minunate. De exemplu atunci când, în timpul unei celebrări solemne, Preacurata apăru în biserică, oferindu-i lui Ildefons haina liturgică (planeta) pentru liturghie.

A murit la Toledo, oraș căruia îi este patron spiritual, în ziua de 23 ianuarie 667. Credincioșii l- au proclamat îndată sfânt, făcând mereu legătura dintre el și numele Fericitei Fecioare Maria.

Rugăciune

Dumnezeule care ai binevoit să-i dăruiești Bisericii tale un chip al bunului Păstor, în persoana sfântului Ildefons, prin mijlocirea lui, învrednicește-ne cu bunătate să ajungem la pășunile tale veșnice. Amin.