Sfântul Vasile cel Mare, episcop şi învăţător al Bisericii
Bisericile din Capadocia, în centrul actual al Turciei, dau mărturie și astăzi, prin frescele lor
splendide, de vechea splendoare a creștinismului din secolul al IV-lea.
Sfântul Vasile cel Mare s-a născut aici în 329 într-o familie creștină. Bunicul său a murit
martir, mama (Emilia) și sora lui (Macrina) erau venerate pentru sfințenia lor, sfinţi au fost fraţii
Petru, episcop de Sebaste, şi Grigore, episcop de Nissa.
Pe lângă acestea, a fost prieten apropiat cu un alt sfânt, Grigore, episcop de Nazianz (de
aceea numit Nazianzenul) care este sărbătorit în aceeași zi cu el în calendarul bisericesc latin.
Sfântul Vasile este considerat pionierul vieţii mănăstireşti din părţile de Răsărit ale Bisericii
deoarece a redactat mai multe lucrări, în special Reguli care au orientat viața de mănăstire a
călugărilor care, după numele lui, se numesc bazilitani.
În anul 370 este chemat să conducă episcopia de Cezarea Capadociei. În această calitate a
trebuit să se consacre cu toate puterile apărării adevărului învăţăturii creştine împotriva greşelilor
susţinute de arianism.
Dar nu activitatea lui teoretică, doctrinală, i-a adus, încă pe când era în viaţă, denumirea de
Cel Mare. Ceea ce i-a atras această denumire a fost activitatea sa practică la care trebuie adăugate
predicile răsunătoare pe care le ţinea, cărţile străbătute de un deosebit entuziasm, cum este
Scrisoarea către tineri, şi o vastă corespondenţă.
Subiectul la care revenea cel mai des şi cu mai mare forţă era caritatea, ajutorarea celor
lipsiţi. Adesându-se unui interlocutor, se exprima astfel: Tu zici: Pe cine am păgubit păstrând
numai pentru mine ceea ce este al meu? Dar spune-mi sincer: Ce este al tău? Cine ţi-a dat drept de
proprietar peste ceea ce ai? Dacă fiecare s-ar mulţumi cu ceea ce-i este necesar şi ar da săracilor
ceea ce-i prisoseşte, nu ar exista nici săraci, nici bogaţi. Şi el nu s-a mulţumit doar cu vorbe. La
marginea oraşului Cezareea, prin munca şi dărnicia lui a luat fiinţă o adevărată cetate a carităţii,
sanatorii, azile, spitale, laboratoare şi şcoli de meserii.
Sfântul Grigore din Nazianz, episcop şi învăţător al Bisericii
Sfântul Grigore din Nazianz s-a născut la Arianze, în Capadocia în anul 330. A studiat la
Atena unde a legat o strânsă prietenie cu sfântul Vasile cel Mare. A murit în 390 la Nazianz, în
Capadocia.
Sfântul Grigore a devenit episcop de Nazianz şi s-a distins ca un om de studiu şi poet.
Pentru doctrina lui profundă şi excelentul dar al vorbirii, a primit supranumele de Teologul. A
rămas celebru emoţionantul Discurs de adio pe care l-a rostit atunci când a trebuit să părăsească
Constantinopolul din cauza uneltirilor adversarilor săi. Totul este schimbător, scria el în ale sale
Poeme morale, pentru ca să îndreptăm iubirea inimii noastre spre cele neschimbătoare.
Îi plăcea să se facă plăcut plublicului pe care îl seducea prin magnetismul cuvintelor sale.
Totuși, de fiecare dată când mulțimile se adunau în jurul său, agitația creată i-a inspirat adesea
dorința de a se reculege pentru a împlini o altă voință, a Domnului, nu a sa.
Rugăciune
Dumnezeule, care ai binevoit să luminezi Biserica ta cu exemplul și învățătura sfinților
episcopi Vasile și Grigore, dăruiește-ne, te rugăm, harul să învățăm în umilință adevărul tău și să-l
înfăptuim cu fidelitate, în iubire. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu