12 ianuarie: Sfânta Tatiana, martiră

Sfânta Tatiana este o martiră din secolul al III-lea în timpul împăratului Alexandru Severus. Ea s-a născut în Roma, într-o familie importantă, tatăl său fiind de trei ori consul al cetății. Acesta era în secret creștin și și-a educat fiica să îl iubească pe Dumnezeu și Biserica.

La vârsta maturității, Tatiana a decis să se consacre lui Dumnezeu, renunțând la bogățiile acestei lumi a ales căutarea bogățiilor eterne. A împlinit slujirea de diaconesă într-una din bisericile din Roma și sluji lui Dumnezeu în post și rugăciune, purtând de grijă celor bolnavi și celor nevoiași.

Pe timpul împăratului Alexandru Severus (222-235) care avea doar 16 ani, puterea era în mâinile lui Ulpian, un dușman și un persecutor al creștinilor. Tatiana fu arestată și dusă în templul lui Apolo pentru a aduce sacrificii zeilor. Însă aceasta începu să se roage și îndată începu un cutremur care făcu țăndări statuile zeilor, iar o parte din templu se prăbuși peste preoții păgâni. Diavolul care sălășluia în acei zei umpluse templul de țipete. Persoanele prezente la eveniment au văzut umbra sa zburând.

Apoi păgânii scoaseră ochii Tatianei. Însă ea a îndurat cu mult curaj această cazmă rugându- se pentru persecutorii săi pentru ca Domnul să le deschidă ochii interiori. Domnul a ascultat ruga sa. Călăii văzură patru îngeri care o înconjurară pe sfântă și care se luptau împotriva lor. O voce se auzi din cer. Opt bărbați au crezut în Isus Cristos și căzură în genunchi înaintea sfânta Tatiana rugând-o să le ierte păcatele. Pentru că s-au declarat creștini, aceștia au fost torturați și executați, primind botezul sângelui.

Suferințele martiriului au continuat încă trei zile. Pe lângă acestea și mărturia faptelor minunate se arătau celor care nu credeau. Văzând că nu are sorț de izbândă cu Tatiana care rămânea fidelă Domnului Isus Cristos în laudă și rugăciune, judecătorul a condamnat-o la decapitare.

Sfânta Tatiana este patroana spirituală a studenților.

Rugăciune

O, Sfântă Tatiana, fecioară aleasă a Bisericii dreptmăritoare, tu care l-ai preamărit pe Dumnezeu prin martiriul tău, fii ocrotitoarea noastră în faţa necazurilor şi a primejdiilor.

Tu, sfântă martiră, mireasă a lui Cristos, după cuvântul Evangheliei: oricine va voi să-şi salveze viața o va pierde, iar cine își va pierde viața pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va câştiga, nu te-ai temut şi cu bucurie ţi-ai dat viaţa pentru El.

Sfântă Tatiana, vezi slăbiciunile şi neputinţele noastre, vezi teama noastră de greutăţi şi frica noastră de suferinţă şi nu ne lăsa pe noi, cei ce iubim patimile păcătoase mai mult decât pătimirea pentru Cristos şi nu suntem vrednici de numele de creştini, dar alergăm la ajutorul tău, ca să mijloceşti pentru noi pururea la iubitorul de oameni, Domnul Dumnezeu, să pornim pe calea pocăinţei.

Sfântă Tatiana, aşa cum te-au înconjurat pe tine îngerii, aşa să ne înconjoare şi pe noi mila Domnului cu rugăciunile tale. Aşa cum rănile ţi-au fost tămăduite de Cristos, aşa să ne fie şi nouă tămăduite rănile sufletului prin mijlocirea ta. Ca întăriţi pe piatra credinţei, slavă, cinste şi închinăciune să înălţăm Unuia în Treime Dumnezeul nostru, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.