Sfântul Marcel, papă
Sfântul Marcel este reprezentat într-o atitudine cu totul neobişnuită pentru un papă: muncind
într-un grajd la îngrijirea cailor şi a măgarilor şi s-ar putea să ne mire faptul că este considerat
patronul grăjdarilor şi al rândaşilor. Toate acestea se bazează pe amănuntele date de Iacob de
Varagine în celebra sa Legenda aurea. Marcel, Marele Pontif, a mustrat aspru pe împăratul
Maximilian pentru cruzimea arătată împotriva creştinilor. Cuprins de furie, împăratul a hotărât
prinderea lui Marcel pe când celebra Sfânta Liturghie în casa unei patriciene romane, iar apoi
transformarea casei într-un grajd. Pe Marcel l-a condamnat să păzească şi să îngrijească animalele.
După mulţi ani petrecuţi în această muncă, a adormit în pacea Domnului.
Şi legenda, care nu face niciodată lucrurile pe jumătate, susţine că patriciana romană
amintită este celebra Lucina, iar casa ei, transformată în grajd, era aşezată exact pe locul unde astăzi
se află biserica Sfântul Marcel de pe Corso.
Într-adevăr, biserica actuală a fost construită, cu o orientare diferită, în locul unei biserici
arsă în anul 1519, care probabil avea la bază un catabulum, staţie centrală a serviciilor de poştă. Cu
ocazia unor recente restaurări, sub altarul mare s-a găsit o placă de plumb, având o inscripţie care
vorbeşte de trupul sfântului Marcel, papă şi martir, Largo şi Smaraldo, martiri, şi mulţi alţii.
În realitate, despre sfântul Marcel nu se cunosc cu siguranţă prea multe lucruri. Au fost şi
unii critici care au ajuns să se îndoiască de existenţa lui, considerându-l doar ca o variantă de nume a sfântului Marcelin, ales papă în anul 296 şi mort ca martir în 304. În urma lui, scaunul papal ar fi
rămas vacant timp de câţiva ani până în 309, când a fost ales sfântul Eusebiu. Asemenea afirmaţii
sunt, în mod evident, excesive. Calendarul roman revizuit rezervă comemorarea sfântului Marcel
pentru calendarele particulare – regionale, şi deoarece nu este un sfânt de importanţă universală,
face menţiunea că nu a murit cu moarte de martir, dar consemnează calitatea lui de papă şi faptul că
a murit la Roma în anul 309.
Scurtul pontificat al sfântului Marcel este însemnat prin două acţiuni cărora el le-a consacrat
atenţia: restaurarea parohiilor romane, devastate de persecuţia cruntă a lui Diocleţian, şi justa
severitate faţă de aşa numiţii lapsi, creştinii care în timpul prigoanei s-au lepădat de credinţă şi
acum aveau pretenţia să fie admişi la celebrarea sfintelor sacramente fără a fi făcut penitenţa
prescrisă.
Rugăciune
Dumnezeule, care l-ai rânduit pe sfântul Marcel drept urmaș al lui Petru și i-ai încredințat
grija întregii Biserici, ocrotește necontenit, prin mijlocirea lui, turma pe care o iubești, pentru ca ea
să se îndrepte spre patria cerească printr-o credință neștirbită și o dragoste desăvârșită. Amin.
Sfinții Berard și însoțitorii săi, primii martiri ai Ordinului Franciscan
În 1219, la Capitulul General al Fraților Minori, sfântul Francisc de Assisi a luat hotărârea
de a merge să vestească Evanghelia la musulmani. În timp ce el a pornit spre Orient, alți frați au fost
trimiși în Tunisia și în Maroc.
Frații Minori Berard, Petru, Accursio, Adiuto și Otto făceau parte din cel de-al doilea grup.
După ce s-au îmbrăcat în haine civile la Coimbra au intrat în Sevilia care era sub dominația dinastiei
Almohazilor. Însă îndată ajunși în oraș, ei au intrat într-o moschee și au început să predice. Fiind
arestați au fost duși înaintea Califului care a vrut să îi trimită în Italia. Însă ei au refuzat și au obținut
permisiunea de a merge în Maroc.
Acolo au fost primiți la Marrakech de către Don Pedro, fratele regelui Alfons al II-lea al
Portugaliei. Neținând cont de sfaturile acestuia de a fi prudenți, începură să îl vestească pe Isus
Cristos pe străzile orașului. Văzând că frații nu vroiau să îl asculte, Don Pedro i-a închis în casa sa,
dar ei au reușit să evadeze și au început din nou să predice.
Papa Sixt al IV-lea i-a canonizat în anul 1481.
Rugaciune
Dumnezeule, care ai făcut să încolțească primele vlăstare ale Ordinului Serafic prin
martiriul eroic al sfântului Berard și al însoțitorilor săi, dă-ne și nouă harul să te putem mărturisi
prin viața noastră, așa cum ei te-au mărturisit cu sângele lor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu