15 ianuarie: Sfântul Arnold Janssen, preot

Sfântul Arnold Janssen s-a născut la 5 noiembrie 1837 într-un orășel din Renania de Jos, numit Goch. Foarte de timpuriu s-a simțit atras spre viața religioasă. În 1861 a fost hirotonit preot. La început a predat la școala gimnazială din Bocholt.

Fiind numit director diecezan al Apostolatului Rugăciunii a promovat această asociație cu deschidere față de creștinii necatolici.

Preocuparea față de celălalt, nu doar apropiat, dar și a celor din afara granițelor țării sale l-au îndemnat să se deschidă spre misiunea pe care Biserica o are față de orice făptură. A înțeles astfel că va trebui să promoveze mai mult această deschidere misionară. În 1873 renunță la activitatea didactică și fondează publicația Micul Mesager al Inimii lui Isus, revistă ce apărea lunar și care oferea știri despre misiune, insuflând lectorilor disponibilitatea de a sprijini mai mult misiunile.

Într-un context dificil în Germania, Arnold Janssen reușește să deschidă o casă de pregătire pentru misionari în satul Steyl (Olanda). Primele rezultate apar în 1879 când doi misionari verbiți, părintele Iosif Freinademetz și părintele Johan B. Anzer pornesc spre China.

Sfântul Arnold Janssen a înțeles că media are o mare putere de transmitere a mesajului misionar s-a străduit să deshidă o tipografie proprie.

În anul 1889 a întemeiat congregația misionară a Slujitoarelor Duhului Sfânt. În 1895 primele surori plecau deja spre Argentina, iar în 1896 părintele Arnold a ales câteva surori dintre Slujitoarele Duhului Sfănt pentru a întemeia o congregație de clauzură, numită Slujitoarele Duhului Sfânt de Adorație Perpetuă. Slujirea lor în favoarea misiunilor era mai ales prin rugăciune și adorație neîntreruptă în fața Preasfântului Sacrament.

Sfântul Arnold a murit la 15 ianuarie 1909. În toată viața sa, el s-a dăruit cu tot zelul să muncească pentru răspândirea Cuvântului Divin.

Rugăciune

Dumnezeule, care ne-ai daruit în sfântul Arnold Janssen un exemplu deosebit de crainic al Cuvântului Divin, dă-ne nouă, prin mijlocirea lui, harul ca, iubindu-te mai presus de toate, să te vestim și noi prin cuvânt și fapte. Amin.