Secolul al III-lea a însemnat o perioadă de progres şi expansiune pentru Biserica creştină,
din Asia Mică până în Galia şi Italia. În anul 251, Papa Corneliu a prezidat un sinod episcopal la
care participau 600 de episcopi. Nu se ştie dacă în timpul împăratului Claudiu al II-lea (268-270) ar
fi avut loc vreo persecuţie împotriva creştinilor, dar diferite Martirologii aşează în intervalul acesta
de doi ani martiriul sfinţilor Marius, Marta, Audifaciu și Abacus. Passio (Istoria Pătimirii), care ne
relatează actele morţii lor, este redactată în secolul al VI-lea şi multe dintre cele relatate trebuie
considerate legendare, iar altele, împrumut din Passio al sfântului Valentin.
Actele lor ne arată că Marius şi Marta erau soţi, iar Audifaciu şi Abacus, copiii lor. Toţi
patru ar fi pornit din îndepărtata Persie, patria lor, şi ar fi venit la Roma în pelerinaj pentru a cinsti
mormintele martirilor. Comunitatea creştină din oraş trecea atunci printr-o grea persecuţie. Marius,
ajutat de ai săi şi de preotul Ioan, a găsit căile de a face o înmormântare demnă pentru 260 de
martiri ale căror trupuri decapitate zăceau părăsite în câmp deschis, expuse intemperiilor vremii.
Surprinşi în timp ce îndeplineau această faptă nobilă, Marius şi ceilalţi au fost aduşi în faţa
tribunalului şi interogaţi de către prefectul Flavian şi de guvernatorul Marcian. Aceştia au încercat
prin promisiuni, şi apoi prin ameninţări, să-i determine să aducă jertfă idolilor. Acest amănunt ne
face să credem că data martiriului lor trebuie stabilită în timpul împăratului Decius, care urma lui
Filip Arabul în anul 249. Decius dăduse ordin ca toţi cei suspectaţi de a fi creştini să îi facă un act
de adeziune la cultul păgân, închinându-se în faţa statuii împăratului sau aruncând în foc boabe de
tămâie în faţa chipului unui zeu. Refuzul acestui act era pedepsit cu tăierea capului.
Marius şi însoţitorii săi au refuzat ceea ce li se cerea şi, ca urmare, au fost condamnaţi la
moarte: bărbaţii au fost executaţi lângă Calea Cornelia, sub arenario (la nisipărie), iar Marta, lângă
mlaştina din apropiere. Matroana Felicia i-a înmormântat in suo praedio (într-o proprietate a sa),
lângă aceeaşi cale, la kilometrul al XIII-lea. Biserica ridicată în cinstea lor, pe acest loc, a fost ţinta
unor renumite pelerinaje în Evul Mediu. Faptul că prenumele Marius, Mario, era foarte răspândit la
popoarele de origine latină a contribuit mult la răspândirea cultului sfântului Marius.
Rugăciune
Sfinților soți, Marius și Marta, voi sunteți un exemplu de care mulți au nevoie astăzi. Voi ați
dovedit că greutățile de care avem parte în această lume nu sunt mai importante decât răsplata
bucuriei de a trăi în Domnul. Suntem călători pe pământ. Căsătoria voastră a fost binecuvântată de
Domnul pentru care ați trăit, v-ați jertfit și ați murit. Însoțiți familiile noastre cu ocrotirea voastră
când le e bine, dar mai ales când le e greu în pelerinajul lor pe acest pământ. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu