1 ianuarie: Sfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu

În prima zi a anului, Cuvântul Domnului ne transmite binecuvântarea sacerdotală: Domnul să te binecuvânteze și să te păzească! (Num 6, 24). Prima dintre făpturi care a primit plinătatea acestei binecuvântări a fost Maria, fecioara, soția lui Iosif, pe care Dumnezeu a ales-o din prima clipă a existenței sale să fie mama Fiului său făcut om (cf. predica papei Benedict al XVI-lea din 1 ianuarie 2011).

Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria Născătoare de Dumnezeu este prima sărbătoare în cinstea Maicii Domnului apărută în părţile de apus ale Bisericii. Ea este strâns legată de sărbătoarea Nașterii Domnului. Conform Legii mozaice, la opt zile după naștere și Isus a fost supus ritualului circumciziunii.

Însă această solemnitate mai este legată de un eveniment: la 11 octombrie 431, Conciliul Ecumenic din Efes a proclamat în mod solemn că Maria este cu adevărat Mama lui Cristos care este într-adevăr Fiul lui Dumnezeu. În cadrul acestui conciliu s-a pus în discuție afirmația lui Nestorius conform căreia a spune despre a doua persoană a Sfintei Treimi că are o mamă, ar însemna a justifica concepția păgână care afirmă că zeii lor au câte o mamă. Sfântul Ciril din Alexandria a răspuns: Se întreabă cineva dacă Sfânta Fecioară Maria e mamă a dumnezeirii? La această întrebare răspundem: Cuvântul veşnic, având propria lui viaţă, îşi are originea în însăşi fiinţa lui Dumnzeu Tatăl şi există din veşnicie. Dar el 's-a făcut trup', a devenit om în timp şi pentru aceasta, pe drept se poate spune că s-a născut din femeie.

Isus, Fiul lui Dumnezeu, s-a născut din Maria. Din această sublimă şi exclusivă prerogativă, izvorăsc toate titlurile de onoare pe care le atribuim Preacuratei Fecioare Maria.

În realitate, 'Maria, fiică a lui Adam', supunându-se cuvântului dumnezeiesc, a devenit mama lui Isus. Ea a îmbrăţişat cu tot sufletul, fără umbră de împotrivire, voinţa lui Dumnezeu aducătoare de mântuire şi s-a consacrat pe ea însăşi, în întregime, drept 'Roabă a Domnului' sau 'slujitoare a Domnului', persoanei şi operei Fiului său, slujind la împlinirea misterului răscumpărării imediat după Isus şi împreună cu El, ajutată de harul lui Dumnezeu Atotputernicul (Lumen Gentium, 56).

Rugăciune

Născătoare de Dumnezeu, tu, minunată creatură care te-ai învrednicit de tot harul, mă rog ție să mă însoțești pe drumul ce îl am de parcurs în viață. Datorită Fiului tău care m-a încredințat ție ca fiu atunci când se jertfea pe cruce, iar mie mi te-a dat drept mamă, vin cu încredere dinaintea ta. Când voi obosi, odihnește-mă în brațele tale. Când mă voi fi rătăcit pe cale, luminează-mă spre drumul bun. Când mintea îmi va fi tulbure, sfătuiește-mă ca o mămică. Când nu îmi voi găsi bucuria, zâmbește-mi. Sunt convins că atunci când îmi ești alături nimic nu mă poate tulbura. Amin.