La aceste puţine însemnări istorice se adaugă amănuntele pitoreşti relatate în Acta.
Episcopul de Saragosa, neîndemânatic în oratorie şi bâlbâit, s-a bucurat mult să îl întâlnească pe
tânărul Vincenţiu, bine pregătit din punct de vedere intelectual şi înzestrat cu darul vorbirii. L-a
hirotonit diacon şi i-a dat misiunea să-l ajute în predicarea Evangheliei.
Între timp, în Imperiul Roman, împăratul Diocleţian declanşase prigoana împotriva
creştinismului. Dacian, guvernatorul Valenciei, nu a întârziat să arunce în lanţuri personalităţile mai
de vază ale Bisericii spaniole.
Diaconul Vincenţiu, cu lanţurile la picioare, a fost adus pe jos de la Saragosa la Valencia,
împreună cu episcopul său. Nici chiar în această situaţie nu a încetat să îşi îndeplinească misiunea
de vestitor al Evangheliei. În numele episcopului său ia cuvântul şi răspunde acuzaţiilor aduse de
guvernator, apoi îi expune mesajul evanghelic, eliminând deformările susţinute de cei ce urau
credinţa creştină. Dacian nu s-a lăsat convins, dar a înţeles că adversarul care trebuia învins era de
fapt Vincenţiu. Pentru a-i frânge rezistenţa, a dat poruncă să fie torturat.
Diaconul din Saragosa, cu oasele frânte şi plin de răni, a fost aruncat într-o celulă
întunecoasă presărată pe jos cu cioburi tăioase, pentru a-i prelungi chinul. Însă Vincenţiu, cu glasul
său încă răsunător, a început să intoneze un imn de mulţumire către Dumnezeu. Guvernatorul,
pentru a-l lipsi de meritul de a fi murit astfel, porunceşte să fie aşezat cu atenţie într-un pat moale.
Însă înainte de aceasta, diaconul îşi dă sufletul.
Trupul neînsufleţit i-a fost aruncat pe câmp, ca să fie mâncat de animalele sălbatice. Dar
îndată a apărut un corb puternic care l-a apărat de păsările răpitoare şi carnivore ce se adunaseră în
jurul său. Atunci Dacian a dat ordin ca trupul diaconului să fie pus într-un sac împreună cu o piatră
grea şi aruncat în apă. Trupul nu s-a scufundat. Apele l-au purtat mai departe şi apoi l-au aruncat la
mal, de unde a fost luat cu cinste de către creştini, care l-au înmormântat şi au ridicat o biserică
deasupra mormântului.
Rugăciune
Dumnezeule atotputernic și veșnic, revarsă cu bunătate Duhul tău asupra noastră, pentru ca
inimile să ne fie întărite de iubirea care l-a însuflețit pe sfântul martir Vincențiu, făcându-l de
neînvins în mijlocul chinurilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu