Ereticii au întâlnit în persoana sa un adversar redutabil. Pentru apărarea adevărului a compus tratate savante și a refuzat fără drept de apel exprimările eretice, distrugând orice subterfugiu, arătând în ce fel de eroare trăiau. Sfântul păstor, întristat de ravagiile pe care persecuțiile le făceau în rândul turmei sale, nu se mulțumi să suspine înaintea lui Dumnezeu: îndrăzni să ia apărarea creștinilor în mod deschis în contextul în care păgânismul decisese să distrugă creștinismul.
Făcând apologia religiei sale, se adresă chiar împăratului Marcus Aurelius. În scrierea sa adresată acestuia, a reușit să înfrunte toate afirmațiile idolatriei care aduceau acuzații false împotriva discipolilor lui Isus Cristos. În final, el implora clemența împăratului în favoarea creștinilor. Se pare că împăratul Marcus Aurelius primi în mod favorabil această lucrare, atât elocventă cât și solidă și astfel opri pentru moment furia celor ce se împotriveau religiei creștine.
Meritul acestui curajos episcop este acela că în același timp în care susținea credința turmei sale s-a luptat cu mult curaj împotriva dușmanilor creștinismului.
Rugăciune
Dumnezeule, care ai binevoit să-i dăruiești Bisericii tale un chip al Bunului Păstor în persoana sfântului Claudiu Apolinariu, prin mijlocirea lui, învrednicește-ne cu bunătate să ajungem la pășunile tale veșnice. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu