1 februarie: Sfânta Veridiana, fecioară

Sfânta Veridiana este una din persoanele care au trăit în mod eroic consacrarea lor lui Dumnezeu. Sunt cunoscuți mulți sfinți care nu s-au mulțumit în drumul lor spre sfințenie cu fapte ordinare.

Născută în anul 1182 în Castelfiorentino făcea parte din familia Attavani, o familie importantă, dar care în acel timp se afla în declin. A fost contemporană cu sfântul Francisc de Assisi care în 1221, vizitând-o, a primit-o în al treilea Ordin fondat de el.

O rudă mai înstărită i-a cerut să îi administreze bunurile. Impunându-și o viață de rugăciune și abstinență, Veridiana a considerat că acest fapt îi oferă posibilitatea de a ajuta pe cei săraci.

Uneori, Providenţa divină a intervenit în chip miraculos în viața ei. Se istoriseşte că unchiul său adunase o mare cantitate de cereale, care au devenit foarte scumpe din cauza secetei, dar pe care a reuşit să le vândă unui negustor. Când cumpărătorul a venit să își ia marfa, au constatat că magazia era goală, deoarece între timp Veridiana dăduse totul la săraci. În faţa mâniei dezlănţuite a unchiului, ea l-a rugat să aştepte 24 de ore. După o zi, Dumnezeu a răsplătit dragostea şi încrederea tinerei administratoare, căci într-adevăr în hambar se afla din nou recolta dăruită cu atâta generozitate.

După ce a renunțat la serviciul de administrator al bunurilor unchiului a mers în pelerinaj la Compostela (Spania), sanctuar dedicat sfântului postol Iacob. La întoarcere, simţind o chemare deosebită pentru rugăciune şi penitenţă, s-a decis să părăsească Castelfiorentino însă concetăţenii săi, dorind să o reţină în mijlocul lor, i-au zidit pe malul apei Elza, lângă bisericuţa închinată sfântului Anton, o chilioară în care Veridiana a rămas închisă, timp de 34 de ani. Printr-o ferestruică asista la Sfânta Liturghie, vorbea cu vizitatorii şi primea puţina hrană cu care îşi susţinea viaţa.

Pe această mică deschizătură, potrivit unei tradiţii preluate şi de pictori în tablourile lor, în ultimii ani ai vieţii s-au strecurat doi şerpi care i-au făcut multe neplăceri, despre care sfânta nu s-a plâns nimănui, acceptându-le ca un prilej de a face noi sacrificii.

Se istoriseşte că moartea sa sfântă, survenită la 1 februarie 1242, a fost anunţată de dangătul neaşteptat şi simultan al tuturor clopotelor din Castelfiorentino, care au sunat fără a fi trase de cineva.

Cultul sfintei Veridiana a fost aprobat de Papa Clement al VII-lea şi este foarte popular în regiunea Toscana, Italia.

Rugăciune

Ascultă-ne, Dumnezeule, mântuirea noastră, pentru ca, celebrând cu bucurie sărbătoarea sfintei Veridiana, care ți s-a consacrat viața cu toată încrederea în tine, să învățăm a te sluji cu bucurie. Amin.