3 februarie: Sfântul Blaziu, episcop martir

Blaziu era un prenume foarte răspândit la romani. El era purtat adesea de persoane care aveau un defect de vorbire. Însă multe persoane care l-au purtat au dovedit o vorbire limpede prin cuvânt, dar mai ales prin faptele lor. O astfel de persoană este și sfântul Blaziu care vorbește clar și astăzi celor care caută vindecare și ajutor la Domnul.

A trăit la Sebaste, în Armenia, unde s-a și născut. Foarte respectat pentru dăruirea sa față de bolnavi și pentru credința lui puternică, a fost proclamat episcop al orașului său.

În anul 316 guvernatorul roman trimis de către împăratul Licinius la Sebaste, începu să îi caute pe creștini. Blaziu a părăsit orașul și s-a refugiat într-o peșteră, în regiunea Capadocia. Acolo a rămas câțiva ani însoțit fiind de animalele sălbatice de care se îngrijea și cu care trăia în armonie. Trimișii lui Licinius însă l-au găsit și l-au adus în fața guvernatorului care dorea să îl forțeze pe episcop să își renege credința.

Se povestește în a sa Passio că în timp ce era condus la locul de execuţie, o femeie şi-a făcut loc prin mulţimea de curioşi şi a depus la picioarele sfântului episcop pe fiul ei aproape mort din pricina unui os de peşte înfipt în gât. Sfântul Blaziu a pus mâinile pe capul copilului şi s-a recules în rugăciune. O clipă după aceasta, copilul era salvat. Acest episod i-a atras faima de taumaturg, îndeosebi în cazul bolilor de gât, faimă ce a străbătut secolele, până în zilele noastre.

După ce a avut parte de cazne brutale, a sfârșit decapitat.

Rugăciune

Ascultă, Doamne, rugăciunile poporului tău, care te imploră prin mijlocirea sfântului martir Blaziu: dă-ne harul să trăim în pace în această lume și ajută-ne să dobândim viața veșnică. Amin.