1 martie: Sfântul Albin, episcop

Albin, al cincilea succesor al sfântului Eusebiu, întemeietorul episcopiei de Vercelli, a fost sfinţit episcop în anul 452, într-o perioadă de mari frământări sociale. În acest an, generalul Actius a început lupta împotriva goţilor şi hunilor care invadaseră Italia de la începutul veacului al V-lea.

Noul episcop a reconstruit biserica mitropolitană, pe ruinele micii bazilici înălţate de sfântul Eusebiu deasupra mormântului martirului Teofrast. Pentru a da o solemnitate deosebită ceremoniei sfinţirii, Albin aştepta să treacă pe acolo vreun Episcop mai însemnat: aşteptarea i-a fost răsplătită, deoarece s-a anunţat trecerea pe acolo a sfântului Gherman, episcop de Auxerre, care se afla în drum spre Ravena. Sfântul episcop a promis că se va opri la întoarcere şi va prezida ceremonia sfinţirii. Dar în timpul şederii la Ravena, Gherman a murit. La Vercelli a revenit doar sicriul cu trupul său neînsufleţit. Când sicriul a fost aşezat în mijlocul bisericii, deodată toate lumânările şi candelele s-au aprins de la sine. Faptul a fost considerat cu atât mai miraculos cu cât în zilele precedente se încercase de mai multe ori să se aprindă toate lumânările, dar nu s-a reuşit. Era împlinirea promisiunii făcute de sfântul Gherman de a contribui la înfrumuseţarea ceremoniei de sfinţire a bisericii.

Sfântul Albin, episcop de Angers, este unul dintre sfinţii cei mai populari ai Evului Mediu, îndeosebi în părţile nordice ale Europei. S-a născut la Vannes, în Franţa, dintr-o familie nobilă în jurul anului 470. Pentru a fi primit în mănăstirea din Tincillac, a renunţat la titlul de nobil şi la moştenirea bogată ce-i revenea din partea părinţilor. Cu toate că din adâncul inimii dorea să rămână necunoscut, faima calităţilor sale umane şi religioase îl aducea permanent în atenţia tuturor. În anul 504 a fost ales abate, şi, timp de douăzeci şi cinci de ani a îndeplinit această misiune, până când, în anul 529, din ascultare faţă de Sfântul Părinte Papa, a primit să fie episcop de Angers. Cu mult zel, dar şi cu deosebită fermitate şi prudenţă.

A murit la 1 martie 550. La numai şase ani după moarte, renumele lui de sfinţenie tot mai strălucitor i-a îndemnat pe credincioşi să îi dedice o biserică în oraşul Angers, unde au fost depuse şi rămăşiţele sale pământeşti.

Rugăciune

Dumnezeule, lumina credincioşilor şi păstorul sufletelor, care l-ai aşezat în Biserică pe sfântul episcop Albin, spre a păstori prin cuvânt oile tale şi a le călăuzi cu exemplul său, dă-ne harul, ca, prin mijlocirea lui, să păstrăm credinţa pe care ne-a împărtăşit-o şi să urmăm calea pe care ne-a arătat-o. Amin.