Dante, în cântul al 21-lea din Divina Comedie, îl aşează pe sfântul Petru Damian în cerul lui
Saturn, destinat spiritelor contemplative. Poetul pune pe buzele sfântului o scurtă şi cuprinzătoare
caracterizare a vieţii sale: preferinţa pentru mesele frugale şi viaţa contemplativă.
Serviciilor divine aici aşa de rob le fui,
Încât, cu singur sucul de măsline
Trăind, răbdai cu drag şi ger, şi sete,
În gânduri sfinte şi-mpăcat cu mine.
Născut la Ravena în 1007, din părinţi foarte săraci, a fost părăsit de mamă chiar de la naştere şi luat de o femeie miloasă, care până la urmă a convins-o pe mamă să aibă grijă de el. Murindu-i
amândoi părinţii, a fost luat de un frate mai mare şi tratat mai rău decât un servitor. Flămând, umilit,
desculţ, l-a părăsit pe fratele nemilos şi s-a îndreaptat spre fratele lor mai mare, Damian. În drum, s-
a oprit la o biserică şi a cerut să se celebreze o slujbă pentru părinţii lui răposaţi. Damian l-a primit şi s-a îngrijit de el cu atâta dragoste încât Petru a voit ca la numele lui să fie adăugat şi numele
fratelui mai mare.
A făcut studii strălucite la Ravena, Faenza şi Padova, şi pentru câtva timp a predat lecţii la
Universitatea din Parma, apoi a intrat în mănăstirea camaldulensă (Camaldulesii aparţin ordinului
călugăresc întemeiat de sfântul Romuald în 1012 la Camaldoli, lângă Florenţa) din Fonte Avellana,
în Umbria, care devine centrul activităţii sale de reformator. Biserica, sfâşiată în interior de
neînţelegeri şi schisme, urmări ale acelei mari nenorociri care poartă numele de simonie (vânzare şi
cumpărare a sarcinilor bisericeşti) şi a uşurătăţii cu care clerul privea problema celibatului, avea
nevoie de oameni integri şi pregătiţi, asemenea călugărului cult şi auster care se numea Petru
Damian.
Ca şi sfântul Ieronim, a fost alături de şase papi un mesager al păcii şi în mod deosebit a
colaborat cu Hildebrand, marele reformator devenit Papă sub numele de Grigore al VII-lea. Petru
Damian, după diferite peregrinări în diecezele din regiunea Milano, Franţa, Germania, a acceptat
cardinalatul şi conducerea Diecezei de Ostia, lângă Roma. Deja înaintat în vârstă, a fost chemat la
Ravena, locul său de naştere, pentru a potoli răzvrătirile provocate de adepţii unui antipapă. La
întoarcerea din această misiune de pace, şi-a dat obştescul sfârşit, în localitatea Faenza, în anul 1072.
Cinstit ca sfânt îndată după moarte şi apoi de-a lungul veacurilor, cultul său a fost
recunoscut oficial în anul 1828 de către Papa Leon al XII-lea, care l-a proclamat şi învăţător al
Bisericii, pentru numeroasele sale scrieri cu conţinut teologic.
Rugăciune
Dă-ne, te rugăm, harul, Dumnezeule atotputernic, să urmăm îndemnurile şi exemplul
sfântului episcop Petru Damian, pentru ca, iubindu-l pe Cristos mai presus de toate şi slujind
Biserica ta cu neobosită râvnă, să fim duşi la bucuria luminii veşnice. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu