Conform unei tradiții transmise de Depositio martyrum, în ziua de 22 februarie se celebra la
Roma, dar și în părțile Galiei, sărbătoarea numită Catedra Sfântul Petru, în amintirea rolului pe care
marele apostol l-a avut în propovăduirea creștinismului.
Catedra înseamnă scaunul fix pe care se aşează papa sau episcopii atunci când învaţă în mod oficial. Are un loc precis şi permanent în Biserica mamă a unei dieceze (de unde şi numele de catedrală), şi este simbolul autorităţii episcopului şi al puterii de a învăţa în Biserica locală. Catedra Sfântului Petru reprezintă deci locul de frunte pe care Petru îl deţinea în Colegiul Apostolic, conform voinţei explicite a lui Isus de a conduce noul popor al lui Dumnezeu, Biserica.
Această investitură din partea lui Cristos, reînnoită după Înviere, a fost respectată. Într-
adevăr, îl vedem pe Petru cum, după înălţarea la cer a lui Isus, îşi împlineşte rolul de conducător:
prezidează adunarea Apostolilor, care l-au ales pe Matia în locul lui Iuda Iscarioteanul, vorbeşte în
numele celorlalţi atât mulţimii adunate în faţa cenacolului în ziua coborârii Duhului Sfânt, cât şi
mai târziu în faţa Sinedriului. Însuşi Irod Agrippa este convins că va da o lovitură mortală Bisericii
prin eliminarea capului, şi îl arestează pe sfântul Petru. Prezenţa lui Petru la Antiohia rezultă în mod
incontestabil din scrierile Noului Testament, în schimb venirea lui la Roma în primii ani ai
împăratului Claudiu nu are dovezi clare în Noul Testament.
Dezvoltarea creştinismului în capitala imperiului, dezvoltare dovedită de scrisoarea sfântului
Paul către Romani (scrisă în jurul anului 57), nu poate fi explicată fără prezenţa unui misionar de
prim rang. Prezența sfântului Petru la Roma precum şi moartea lui aici, sunt afirmate de cele mai
vechi tradiţii, dar și argumentate de descoperirile arheologice la care s-a ajuns în urma săpăturilor
realizate în 1939 în Grotele Vaticane, sub Bazilica sfântul Petru.
Comemorarea de astăzi cuprinde așadar un fapt istoric şi un adevăr de credinţă, care sunt
împlinirea în timp a voinţei şi cuvântului lui Cristos: Eu însă m-am rugat pentru tine, ca să nu
înceteze credinţa ta. Tu dar, când te vei întoarce, întăreşte pe fraţii tăi (Lc 22,31).
Rugăciune
Te rugăm, Dumnezeule atotputernic, ca nici o tulburare din lumea aceasta să nu ne poată
zdruncina, de vreme ce tu ne-ai întemeiat pe stânca mărturisirii de credinţă a sfântului apostol Petru.
Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu