24 februarie: Sfântul Sergiu, martir

Sfântul Sergiu pe care îl amintim astăzi este un martir din Cezareea Capadociei. Aproape ignorat de documentele hagiografice bizantine şi greceşti, a avut o oarecare popularitate în Apus, datorită unei Passio în limba latină, care astfel istoriseşte martiriul lui: În timpul sărbătorilor anuale în cinstea lui Jupiter, pe vremea împăratului Diocleţian, guvernatorul Armeniei şi al Capadociei, Sapricius, aflându-se la Cezarea, a dat ordin ca toţi creştinii din cetate să fie convocaţi în faţa templului păgân spre a-i constrânge să aducă jertfă zeului Jupiter. În mulţime apare şi Sergiu, un magistrat în vârstă, care părăsise toga pentru a îmbrăţişa rasa de pustnic.

Apropierea lui a făcut ca toate focurile pregătite pentru sacrificii să se stingă. Imediat, fenomenul a fost atribuit creştinilor, care prin refuzul lor au atras mânia zeului. Sergiu iese în faţa tuturor şi arată că motivul neputinţei zeilor păgâni trebuie căutat mult mai sus, în atotputernicia adevăratului şi unicului Dumnezeu, adorat de creştini. Sergiu a fost arestat şi condus în faţa guvernatorului şi în cadrul unei judecăţi sumare a fost condamnat să i se taie capul.

Sentinţa a fost executată imediat: era 24 februarie. Trupul martirului a fost luat de creştini şi înmormântat în proprietatea unei doamne credincioase. De aici rămăşiţele pământeşti au fost transportate în Spania, în localitatea andaluză Ubeda.

Rugăciune

Dumnezeule atotputernic şi milostiv, tu i-ai dat martirului tău Sergiu biruinţă asupra chinurilor. Dăruieşte-ne şi nouă, celor care sărbătorim ziua triumfului său, ocrotirea ta, ca să rămânem neînvinşi în lupta cu Cel Rău. Amin.