4 februarie: Sfântul Andrei Corsini, episcop

În orașul Florența, într-o familie de vază, în anul 1301 se naște Andrei Corsini. Înainte de naştere, mama lui spusese că în vis l-a văzut pe fiul ei cu înfăţişarea unui lup care s-a transformat în miel. Se pare că într-adevăr în tinereţe, Andrei a fost un neîmblânzit, un lup. Totuși în tumultul și veselia cetății sale a auzit glasul Duhului Sfânt, care îl chema irezistibil la viaţa de jertfă şi pace din mănăstirea carmelitană.

Un unchi de-al său a încercat cu toate mijloacele să îl readucă acasă, făcând pregătirile pentru o căsătorie convenabilă. Însă el nu a acceptat proiectul unchiului și alege pacea sufletului: Ce-mi vor folosi toate bunurile, dacă apoi îmi voi pierde pacea sufletului? Sub umila rasă călugărească purta un ciliciu care îi producea o permanentă suferinţă. Fiind însărcinat cu misiunea de a cere de pomană, el mergea din poartă în poartă cerând pomană, fără să evite casele în care altădată intrase ca să petreacă cu prietenii săi. Între timp, a fost sfinţit preot şi trimis să studieze la Universitatea din Paris.

Din perioada petrecută la Paris s-a întors mai pregătit şi mai călit, nu numai din punct de vedere cultural, ci şi spiritual. Biografii săi istorisesc cum, de-a lungul drumului de întoarcere, la rugăciunea lui Andrei s-au săvârşit mai multe vindecări minunate.

A ajuns la Florenţa pe vremea când în oraş bântuia o îngrozitoare epidemie de ciumă, descrisă de Boccacio în cărţile sale. În 1348 a fost ales superior provincial în cadrul Ordinului Carmelitan. După doi ani, murind episcopul de Fiesole din pricina ciumei, Andrei a fost chemat să îi urmeze în episcopat. A încercat să se sustragă de la această însărcinare, de care se considera nevrednic, fugind la un schit foarte îndepărtat, dar a fost descoperit de un copil.

Andrei a interpretat acest fapt ca un semn din partea lui Dumnezeu, şi a primit să fie consacrat episcop. Timp de douăzeci şi patru de ani a păstorit la Fiesole, dar nu totdeauna cu blândeţea mielului, severitatea vieţii sale şi dăruirea lui totală pentru slujba Domnului pricinuind adesea necazuri celor ce nu puneau suflet în împlinirea misiunii de slujitori ai Domnului. Cei săraci însă s-au bucurat din plin de bunătatea sa. Dragostea sa de pace l-a făcut să intervină deseori pentru încetarea luptelor fratricide dintre comunele toscane. A ajuns chiar şi la Bologna, trimis de Papa Urban al V-lea să aducă împăcarea între locuitorii incitaţi la tulburare de către familia Visconti. Drept urmare, aceştia l-au aruncat în închisoare.

A murit la 6 ianuarie 1373 şi trupul i-a fost înmormântat în biserica florentină del Carmino. A fost canonizat în anul 1629. Amintirea şi cinstirea sfântului Andrei Corsini rămâne izvor de lumină şi încurajare pentru creştinul care se străduieşte să părăsească un trecut trist pentru a păşi pe calea unei vieţi sfinte.

Rugăciune

Dă-ne, te rugăm, Dumnezeule atotputernic, harul, să cinstim precum se cuvine aminirea sfântului episcop Andrei Corsini. Tu ai voit ca el să fie de folos prin cuvânt și exemplu celor în fruntea cărora a fost pus: fă-ne să simțim necontenit și noi ajutorul mijlocirii sale. Amin.