Ieronim Emiliani s-a născut la Veneţia în 1486, şi, asemenea tuturor patricienilor Republicii
Serenissime a Veneției, a îmbrăţişat cariera militară. Căzut prizonier la Castelnuovo în anul 1511 în
lupta împotriva Ligii de la Cambrai (alianţă încheiată în 1508 între mai multe state împotriva
Republicii Veneţia, pe atunci puternică prin flota, comerţul, finanţele şi cultura ei) şi închis într-o
încăpere secretă a unui castel, a început să reflecteze profund asupra nestatorniciei şi lipsei de
valoare a celor pământeşti. Pus în libertate după o lună de zile, lucru la care nu se aşteptase, a simţit
o vie şi puternică dorinţă de a se dărui cu totul slujirii şi ajutorării săracilor, bolnavilor, tinerilor
părăsiţi şi a femeilor decăzute şi dornice de a se întoarce la o viaţă demnă. Un câmp nespus de mare
se deschidea în faţa lui. Se sfătuieşte cu Ioan Petru Carafa, care avea să devină Papa Paul al IV-lea.
Acesta îl supune unei perioade de penitenţă şi formare intensă pentru viaţa spirituală.
Zece ani mai târziu, peste întreaga Italie se abate o foamete teribilă, după care imediat a
urmat ciuma. Ieronim vinde tot ce are, inclusiv mobila din casă, şi se dedică trup şi suflet slujirii
bolnavilor de ciumă. Dar era nevoie ca cineva să se gândească şi la cei care supravieţuiau, în
deosebi la copiii care şi-au pierdut părinţii şi la femeile pe care mizeria le aruncase în braţele
prostituţiei. Localităţile din regiunea Verona, Brescia, Como, Bergamo, au fost câmpul de
desfăşurare a activităţii sale atât de necesare şi binefăcătoare.
În această perioadă, într-un mic sat din ţinuturile Bergamo, a pus temeliile Asociaţiei
Clericilor Regulari care mai apoi îşi vor lua numele de Părinţii din Somasca. Ei au reuşit să aducă
la înfăptuire un proiect îndrăgit de fondatorul lor: întemeierea de şcoli gratuite, deschise tuturor, şi
în care să se folosească metoda, pe atunci considerată revoluţionară, numită metoda dialogată.
Sfântul Ieronim Emiliani în timp ce îngrijea pe bolnavii de ciumă din Somasca, a fost atins
de necruţătoarea boală, şi a murit, despărțindu-se astfel de fiii săi mult iubiţi: săracii şi bolnavii,
cărora le-a dăruit toată iubirea şi toate forţele sale în decursul scurtei sale vieţi, oferită cu totul lui
Dumnezeu şi oamenilor. Era 8 februarie 1537.
A fost declarat sfânt în 1767. Papa Pius al XI-lea, în 1928, l-a numit patron al orfanilor şi al
tinerilor părăsiţi.
Rugăciune
Dumnezeule, Părintele îndurărilor, care ai voit ca sfântul Ieronim Emiliani să fie părinte și
ocrotitor al orfanilor, dăruiește-ne, prin mijlocirea lui, harul să păstrăm pururi spiritul înfierii, prin
care ne numim fiii tăi, și suntem. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu