Sfântul Raimund Nonnatus s-a născut în anul 1200, la Portell, o localitate din împrejurimile
Barcelonei. Deoarece naşterea lui a avut loc prin cezariană, pe atunci un lucru cu totul neobişnuit, la
numele de botez s-a adăugat supra-numele Nonnatus, adică nenăscut. Pentru acest motiv, el este
invocat de către mame şi moaşe în vederea unei naşteri uşoare.
La vârsta de 18 ani, în ziua de 10 august 1218, a participat la o solemnitate neobişnuită, în
catedrala din Barcelona: inaugurarea oficială a Ordinului Sanctae Mariae de mercede captivorum
(Ordinul Sfintei Maria a preţului pentru răscumpărarea captivilor). Această asociaţie îşi propunea
să pregătească oameni capabili să lucreze pentru răscumpărarea celor căzuţi în mâinile piraţilor
turci. Membrii Ordinului, pe lângă voturile religioase obişnuite, se legau cu jurământ să-şi ofere
viaţa şi persoana proprie, dacă va fi cazul, pentru răscumpărarea sclavilor. În acea perioadă, erau
dese incursiunile piraţilor care răpeau oameni şi-i vindeau ca sclavi musulmanilor din nordul Africii.
Viaţa şi credinţa lor era în mare primejdie. Familiile nu aveau posibilitatea să-i răscumpere, de
aceea, sfântul Petru Nolasc a propus întemeierea unui ordin călugăresc menit să contribuie la
rezolvarea acestei probleme. Participând la solemnitatea inaugurării din 10 august 1218, Raimund
Nonnatus se entuziasmă de această idee și de aceea ceru să fie primit şi el în rândul Mercedarilor. A
fost hirotonit preot în anul 1222. Până în 1231, a lucrat la eliberarea sclavilor. A reușit să
răscumpere 140 de sclavi la Valencia, 250 la Alger iar, în 1230, la Tunis, un număr de 228. Aici a
fost pus în situaţia să respecte jurământul special al Ordinului Răscumpărării Sclavilor. Neavând întreaga sumă cerută de negustorii de sclavi de la Tunis, Raimund s-a constituit el însuşi prizonier.
El a făcut acest act cu gândul de a rămâne în mijlocul celorlalţi sclavi, spre a păstra în sufletele lor
flacăra credinţei şi a speranţei şi de a predica Evanghelia însăşi musulmanilor.
Pentru a-l împiedica să vorbească despre Cristos, stăpânul lui a ajuns până acolo încât i-a
perforat buzele cu un fier roşu şi i-a închis gura cu un lacăt pe care îl deschidea numai când îi dădea
mâncare. Timp de opt luni, Raimund a lucrat în aceste condiţii, neîncetând să-i îndemne prin semne
pe tovarăşii săi la statornicie în credinţă şi dragoste creştină. După opt luni, alţi Mercedari au adus
suma necesară răscumpărării şi el a fost pus în libertate.
Ultimii zece ani din viaţă i-a petrecut mai mult la Roma, îndeplinind diferite misiuni
încredinţate de conducerea Ordinului sau din partea Scaunului Apostolic. Papa Grigore al IX-lea,
voind să-i aducă un omagiu public pentru suferinţele şi activitatea sa, i-a conferit demnitatea de
Cardinal. Raimund se afla atunci în Spania. Dând ascultare Suveranului Pontif, porni din nou spre
Roma. Pe drum se îmbolnăvi de o febră violentă, care l-a răpus. Fiind la Cardona, nu departe de
Barcelona, în ziua de 31 august 1240, la vârsta de numai patruzeci de ani, își sfârşeşte viaţa
pământească pentru a primi de la Dumnezeu răsplata celui care l-a vizitat şi l-a ajutat pe Cristos
aflat în suferinţă.
Rugăciune
Dumnezeule, lumina credincioşilor şi păstorul sufletelor, care l-ai aşezat în Biserică pe
sfântul Raimund, spre a păstori prin cuvânt oile tale şi a le călăuzi cu exemplul său, dă-ne harul, ca,
prin mijlocirea lui, să păstrăm credinţa pe care ne-a împărtăşit-o şi să urmăm calea pe care ne-a
arătat-o. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu