Ungurii, popor migrator cu sânge ugro-finic-turc, au atins în anul 889 cursul superior al
Dunării şi apoi au coborât în Panonia, sub conducerea lui Arpad, fondatorul dinastiei arpadiene,
care va guverna Ungaria până în 1301.
După ce Otto I, regele Germaniei, i-a învins în bătălia din 955, aproape de Augusta, ungurii
s-au stabilit într-o formă de viaţă sedentară. În această perioadă începe şi predicarea creştinismului
în mijlocul lor. Ducele Gheza, luând în căsătorie o principesă creştină, a permis ca fiul lor, Vaik, să
fie educat creştineşte. La vârsta adolescenţei, Vaik s-a botezat şi a luat numele primului martir,
Ştefan.
Sfântul episcop de Praga, Adalbert, i-a fost îndrumător şi maestru. A luat-o de soţie pe
evlavioasa şi inteligenta Gisela, sau Ghisela, sora viitorului împărat Henric al II-lea al Bavariei. La
vârsta de 20 de ani, în 997, Ştefan-Vaik moşteneşte de la tatăl său conducerea poporului maghiar.
Acesta l-a trimis la Roma pe cel mai valoros colaborator al său, călugărul Astric, pe care papa
Silvestru al II-lea l-a consacrat episcop şi i-a conferit facultatea de a consacra alţi episcopi maghiari.
I-a dat şi coroana cu care, în ziua de Crăciun a anului 1000, Ştefan a fost încoronat rege al Ungariei,
cu titlul de Rege apostolic.
Ştefan s-a dovedit vrednic de acest titlu: a dus la capăt încreştinarea poporului, cu ajutorul
neobosiţilor călugări benedictini de la Cluny. Drept recunoştinţă, a sprijinit aşezarea lor în Ungaria,
întemeind şi înzestrând diferite mănăstiri. A împărţit regatul în zece dieceze şi treizeci şi nouă
diaconii, corespunzătoare celor 39 de comitate. El a căutat să menţină relaţii de bună vecinătate cu
împăratul din Bizanţ, dar, în acelaşi timp, s-a străduit să consolideze legăturile cu Occidentul, care
deschideau orizonturi mai promiţătoare.
Ultimii ani de domnie, din lunga perioadă de 41 de ani (997-1038), i-au fost amărâţi de
moartea prematură a moştenitorului, sfântul Emeric, şi de luptele pentru succesiune. La moartea lui,
regina Ghisela a părăsit tronul şi s-a închis în mănăstirea benedictină de la Passau. Ştefan a fost
trecut în catalogul sfinţilor în anul 1083.
Rugăciune
Dumnezeule atotputernic, dăruieşte-i Bisericii tale harul, ca sfântul Ştefan, care a condus
poporul său la credinţă pe când domnea pe pământ, să-i fie ocrotitor puternic, acum, când se bucură
de slavă, în ceruri. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu