Sfântul Ioan Eudes s-a născut în satul Ry din Normandia (provincie în nord-vestul Franţei)
în anul 1601. A făcut studii strălucite la Caen, în colegiul iezuiţilor, dovedind totodată o preocupare
intensă pentru viaţa spirituală. Când tatăl său l-a informat că se gândeşte la o căsătorie foarte
avantajoasă, Ioan s-a dus în biserică, la altarul Maicii Domnului, a scos inelul pe care îl purta şi l-a
aşezat în degetul statuii Fecioarei Preacurate. Hotărârea era definitivă. În anul 1623, a cerut să fie
primit în Congregaţia Oratorienilor unde s-a pregătit să devină preot. Prima Sfântă Liturghie a
celebrat-o în ziua de Crăciun a anului 1625. Cu acest prilej el spunea că preotului îi sunt necesare
trei veşnicii: prima pentru a se pregăti, a doua pentru a celebra cu demnitate Sfânta Liturghie, a
treia pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu.
La începutul activităţii, s-a consacrat predicării de misiuni populare în nordul Normandiei.
După doi ani, a izbucnit epidemia de ciumă şi bisericile au devenit goale, în schimb, spitalele erau
pline, şi era nevoie de multe persoane care să dea ajutor. Ioan s-a oferit de bunăvoie şi fără teamă.
Şi ciuma se sperie de pielea mea, spunea surâzând. Însă cei care erau cu el se temeau de ciumă, de
aceea, pentru a nu-i expune la pericol, noaptea el nu intra în casă, ci se odihnea într-un butoi, sub o
claie de fân. Până la urmă, s-a îmbolnăvit şi Ioan, dar îngerul morţii a trecut numai pe lângă el şi l-a
lăsat în viaţă.
După încetarea epidemiei de ciumă, Ioan, împreună cu câţiva colaboratori, a colindat
aproape întreaga Franţă, ţinând misiuni populare. Zelosul apostol însă, era conştient că, fără un cler
pregătit să cultive în continuare începuturile de viaţă creştină realizate prin misiunile periodice,
munca lui se va dovedi zadarnică. De aceea, concepu planul unei metode de formare a viitorilor
preoţi. Întrucât conducerea Congregaţiei Oratorienilor a considerat că nu intră în specificul
Congregaţiei planul propus, în anul 1643, Ioan Eudes s-a retras din congregaţie pentru a se dedica
întemeierii Congregaţiei lui Isus şi a Mariei (Părinţii eudişti), formată din preoţi care depun numai
votul ascultării. Ei îşi propuneau să se dedice formării spirituale a candidaţilor la preoţie şi
predicării misiunilor populare. În scurt timp, părinţii eudişti ajunseseră la conducerea a şase
seminarii, în diferite părţi ale Franţei. Ioan Eudes a mai întemeiat şi o congregaţie de surori, numită Notre Dame de l'Amour, care să se ocupe de recuperarea spirituală a tinerelor decăzute. Pentru
această iniţiativă, el a avut mult de suferit. Calomniile au ajuns atât de departe, încât temporar i s-a
interzis să predice şi să intre în scaunul de spovadă. Când nevinovăţia lui a fost pe deplin dovedită,
şi-a reluat activitatea, având bucuria să vadă multe dintre roadele ostenelilor sale.
În ziua de 19 august 1680, la vârsta de aproape optzeci de ani, se stingea din viaţă în oraşul
Caen. A fost canonizat de către Papa Pius al XI-lea, în 1925.
Rugăciune
Dumnezeule, care l-ai ales în chip minunat pe sfântul preot Ioan Eudes să vestească
bogăţiile de nepătruns ale lui Cristos, dă-ne, te rugăm, prin exemplul şi îndemnurile lui, harul ca,
sporind în cunoaşterea ta, să trăim cu tot mai multă fidelitate în lumina Evangheliei. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu