8 august: Sfântul Dominic, preot

Dominic s-a născut în 1170 la Calaruega, o localitate din regiunea Castilia Veche, o provincie din nordul Spaniei, din părinții Felix de Guzmán şi Ioana d'Aza.

Tânărul Dominic a absolvit în mod strălucit studiile clasice, filosofice şi teologia la Palencia, după care, la vârsta de 25 de ani, a fost sfinţit preot. Pentru erudiţia sa şi pasiunea pentru carte, episcopul de Osma l-a numit în rândul canonicilor săi. O întâmplare neaşteptată îl scoate din viața liniştită de rugăciune şi studiu. Episcopul de Osma a fost rugat de regele Alfons al VIII-lea al Castiliei să meargă în Danemarca pentru a rezolva problema căsătoriei prinţului moştenitor cu fiica regelui Danemarcei. Episcopul l-a ales pe Dominic să-i fie însoţitor. Contactul direct cu populația Franței meridionale influențată de erezia catară și entuziasmul creștinilor nordici în favoarea acțiunii misionare spre estul Europei a reprezentat pentru episcopul Diego și pentru Dominic o revelație: și ei vor fi misionari.

Purtând acest ideal în inimi, au cerut de la papa să fie trimişi în ţara cumanilor, pentru a-l predica pe Cristos. Papa nu a acceptat cererea lor, dar i-a sfătuit să se alăture misionarilor trimişi în sudul Franţei pentru a-i readuce la sânul Bisericii pe cei trecuţi de partea catarilor, albigenzilor şi valdezilor.

Călătorind pe jos, purtând o îmbrăcăminte simplă, ducând o viaţă sobră şi paşnică, fără a se lăsa intimidaţi de ameninţările cu moartea, predicau cu cuvinte simple și îi determinau pe conducătorii catarilor să intre cu ei în discuţie. Rezultatele concrete erau puţine.

Dominic s-a gândit să întemeieze un ordin religios de bărbaţi iubitori de sărăcie şi de studiu intens, care să predice învăţătura creştină nu numai în cuvinte, dar şi prin exemplul vieţii lor. Astfel, a luat fiinţă Ordinul Fraților Predicatori, a cărui constituţie a fost aprobată în anul 1216. Spre deosebire de majoritatea ordinelor călugăreşti care nu impuneau o formaţie culturală deosebită, Dominic le-a impus urmaşilor săi datoria de a fi temeinic pregătiţi din punct de vedere intelectual, nu pentru a forma o elită intelectuală, ci pentru a vesti Evanghelia. Pilonii de temelie ai Ordinului Dominican sunt sărăcia şi studiul.

Secretul forţei de convingere şi atracţie a sfântului Dominic trebuie căutat în dragostea lui faţă de rugăciune, de studiu, de Sfânta Liturghie şi față de Preacurata Fecioară Maria. Contrar obiceiului de atunci, el celebra zilnic Sfânta Liturghie. Averea lui erau cărţile, pe care, totuşi, într- un an de secetă, le-a vândut şi le-a transformat în hrană pentru cei înfometaţi. Cu toată cultura şi prestanţa de care se bucura, în călătoriile sale, se apleca cu bucurie spre cei mai umili şi-i invita să vorbească puţin despre Dumnezeu.

Abia împlinise vârsta de 51 de ani, când la 6 august 1221, în oraşul Bologna, a trecut pragul veşniciei. După treisprezece ani, în 1234, a fost ridicat la cinstea sfintelor altare.

Rugăciune

Ajută, Doamne, Biserica ta prin meritele şi învăţătura sfântului Dominic. El, care a fost un predicator strălucit al adevărului tău, să fie pentru noi un mijlocitor plin de iubire. Amin.