Ioana Francisca de Chantal este co-fondatoare, împreună cu sfântul Francisc de Sales (1561-
1622), a congregaţiei de femei numite a Vizitaţiunii, care, iniţial, avea scopul de a-i vizita pe
bolnavii săraci şi a le acorda asistenţă, şi ulterior s-a transformat într-o congregaţie de călugăriţe
contemplative.
Ioana Francisca s-a născut în anul 1572, la Dijon, în estul Franţei, dintr-o familie de
magistraţi numită Frémyot. La vârsta de douăzeci de ani, Ioana s-a căsătorit cu baronul de Chantal,
ajungând astfel să poarte numele Ioana Francisca Frémyot de Chantal. Opt ani de zile au trăit o
căsnicie fericită, în care Ioana a fost, după cum spunea ea, cu totul a lui Dumnezeu când soţul ei nu
era prezent, şi cu totul a soţului când el era acasă. În anul 1600, baronul a murit într-un accident de
vânătoare şi soţia a rămas văduvă, cu patru copii, stabilindu-şi locuinţa la Autun.
Episcopul de Geneva va mărturisi mai târziu: din clipa în care ai început să-mi vorbeşti
despre sufletul tău, Dumnezeu a revărsat în inima mea o mare iubire pentru acest suflet, iar Ioana
Francisca va recunoaşte că, din acel moment, nu a mai avut altă dorinţă decât să rămână fără
încetare aproape de el. Servitorii din castelul de la Autun vor declara: până acum, sub îndrumarea
celorlalţi duhovnici, doamna se ruga doar câteva ceasuri pe zi, dar punea în încurcătură toată casa.
Episcopul de Geneva a învăţat-o să se roage toată ziua şi, cu toate acestea, nu mai face nimănui
nici o neplăcere. S-a îngrijit de situaţia copiilor şi, după ce le-a asigurat existenţa şi viitorul, urmând
o chemare interioară invincibilă, a trecut peste trupul fiului ei, întins pe pragul uşii pentru a o reţine,
şi s-a dus la Annecy, unde îşi avea reşedinţa sfântul episcop de Geneva, Francisc de Sales.
Într-o mică locuinţă la marginea oraşului Annecy, în anul 1610, Ioana Francisca a întemeiat
o familie de călugăriţe care-şi propuneau să realizeze în interiorul mănăstirii şi în viaţa lor personală
idealul propovăduit de sfântul Francisc de Sales, al unei iubiri de Dumnezeu totale, generoase, pline
de bucurie şi seninătate, iar în exterior, vizitarea şi ajutorarea bolnavilor săraci şi părăsiţi, având ca
model vizita Preacuratei Fecioare Maria la vara sa, Elisabeta, de unde şi-a luat şi numele de Ordo
Visitationis Sanctae Mariae. Noua instituţie a avut o răspândire foarte mare, deoarece, la moartea
Sfintei Ioana Francisca de Chantal, în ziua de 13 decembrie 1641, în Franţa existau optzeci şi două
de case ale Vizitaţiunii, în diferite centre.
Sfântul Francisc de Sales şi sfânta Ioana de Chantal au ajuns la o treaptă de intensă
comuniune sufletească, păstrând un echilibru desăvârşit între prietenia spirituală şi tendinţele fireşti
ale inimii umane. Despre această comuniune, sfântul Francisc spunea că a fost puternică,
neschimbată, fără măsură şi fără rezerve, dar dulce, neapăsătoare, întru totul curată, întru totul
netulburată.
Rugăciune
Dumnezeule, care ai voit ca sfânta Ioana Francisca de Chantal, trecând prin diferite stări de
viaţă, să ajungă la o înaltă sfinţenie, dă-ne, te rugăm, harul, ca, prin mijlocirea ei, să păşim cu
fidelitate pe calea chemării noastre, şi astfel, să dobândim necontenit lumina ta. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu