28 august: Sfântul Augustin, episcop și învățător al Bisericii

Sfântul Augustin s-a născut în anul 354, la Tagaste, astăzi, localitatea Souk-Ahras din nordul Algeriei, dintr-o mamă creştină, Monica, şi un tată păgân, Patriciu. Şi-a făcut studiile la Cartagina, ducând o viaţă dezordonată, până ce a deschis el însuşi o şcoală de retori. A păstrat legături cu o femeie, de la care a avut un fiu, Adeodatus.

Augustin trăia contradicții profunde: însetat de adevăr, dar atras spre greșeală. Studiul unei anumite filosofii îl aruncă în braţele maniheismului. Această erezie susţinea că universul este format de două principii: binele, Dumnezeul reprezentat prin lumină, şi răul, Diavolul, reprezentat prin întuneric. Materia este creaţia principiului răului şi, prin urmare, trebuie nimicită. Augustin îşi găseşte o motivare filosofică a vieţii pe care o ducea. Mai târziu, va mărturisi că uneori auzea chemarea spre desăvârşirea morală, dar se simţea învăluit de întunericul trupului. Între timp, i se oferi un post de retor la Milano. Pornind într-acolo, traversă marea, se opri puţin la Roma şi apoi se stabili în oraşul în care marele sfânt, Ambroziu, cu exemplul şi cuvântul său, aprindea în sufletele tinerilor dragostea faţă de viaţa trăită în curăţie, din iubire faţă de Cristos şi Maica sa Preacurată.

Convertirea lui Augustin la credință s-a realizat prin rugăciunea și lacrimile mamei sale. Ruperea definitivă cu trecutul şi hotărârea fermă de a începe viaţa nouă prin primirea botezului au fost determinate de o întâmplare ce a rămas un mister chiar pentru Augustin. Se afla în grădină, frământat de gânduri, nehotărât între da şi nu. Deodată, auzi vocea limpede a unui copil: ia şi citeşte! Fără să cerceteze cine a strigat, intră în casă, deschise Noul Testament. Privirea îi căzu pe cuvintele sfântul Paul: să nu trăiţi în beţii şi chefuri, nici în desfrâu, ori în ceartă şi invidie, ci îmbrăcaţi-vă cu Domnul nostru Isus Cristos. Ascultând istorisirea unui prieten despre viaţa curată şi sfântă a sihaştrilor din Egipt, exclamă: cât de laşi suntem. Oameni inculţi cuceresc cerul, iar noi, cu toată ştiinţa noastră, ne zbatem în mrejele cărnii şi ale sângelui!

În sufletul lui Augustin s-a făcut lumină. A luat legătura cu sfântul Ambroziu, s-a pregătit cu grijă şi, în noaptea de Paşti a anului 387, Augustin a primit sfântul Botez îmbrăcând haina albă a copilăriei creştine. În timp ce mulţimea credincioşilor cânta cu înflăcărare Te Deum, Monica vărsa lacrimi de bucurie şi recunoştinţă. După botez, Augustin s-a hotărât să se întoarcă în Africa. La Ostia, lângă Roma, mama s-a îmbolnăvit, murind în scurt timp. Ajuns la Tagaste, în oraşul natal, a avut parte și de durerea de a-l pierde şi pe fiul său, rămânând liber să se consacre cu totul şi definitiv slujirii lui Dumnezeu. S-a dus la episcopul de Hipona şi i-a destăinuit gândurile sale. Bătrânul episcop a înţeles că Providenţa îi trimitea un dar nepreţuit. L-a sfinţit preot şi l-a numit co- adiutorul său. După moartea episcopului, în 396, Augustin a fost ales în locul lui, şi timp de patruzeci şi doi de ani, până la moarte, va duce o viaţă extrem de activă. Grija pastorală a diecezei, lupta împotriva ereziilor timpului său, o foarte bogată corespondenţă, un mare număr de scrisori teologice îi umpleau ziua de lucru până la epuizare. Cu toată activitatea sa extraordinară şi a prestigiului ştiinţei sale, a fost întotdeauna apropiat sufleteşte de cei mulţi şi mici. Pentru preoţii colaboratori a organizat o formă de viaţă comună, cu Regula care va rămâne modelul tuturor regulamentelor congregaţiilor de preoţi diecezani.

Când armatele vizigoţilor au trecut prin foc şi sabie oraşul Roma, în anul 410, întreaga lume pe atunci cunoscută s-a cutremurat. După trecerea năvălitorilor, oraşul a rămas un morman de ruine. Augustin meditează treisprezece ani asupra celor întâmplate şi scrie una dintre capodoperele sale: De civitate Dei, expunând concepţia creştină asupra istoriei. Nu peste mult timp, şi peste oraşul Hipona s-au abătut armatele vandalilor. Asediul din afară şi răscoalele din interior au făcut din oraş un infern. Bătrânul Augustin, în camera sa, ceru să i se atârne de perete textul celor şapte psalmi de pocăinţă, prin care, în numele său şi al turmei sale, cerea îndurarea şi milostivirea Domnului, până în ziua de 28 august 430, când glasul lui se stingea pentru totdeauna.

Rugăciune

Te rugăm, Doamne, să reînnoieşti în Biserica ta duhul pe care l-ai revărsat asupra sfântului episcop Augustin, pentru ca şi noi, sub insuflarea lui, să însetăm numai după tine, izvorul înţelepciunii adevărate, şi să te căutăm pe tine, originea iubirii cereşti. Amin.