
Vestea despre schimbarea petrecută a ajuns la Varşovia înaintea lui Iacint. Când l-au văzut
mergând pe jos, desculţ şi smerit, credincioşii au înţeles că au în mijlocul lor un adevărat apostol.
Mulţi tineri dintre nobilii polonezi şi-au atârnat zalele şi spadele la altarul Maicii Domnului şi i-au
cerut lui Iacint să-i primească alături de el. Astfel, a luat fiinţă mănăstirea Sfânta Treime la Varşovia.
De aici, înflăcăratul apostol, împreună cu unii dintre fraţii săi, a mers în părţile Prusiei, Lituaniei,
Rusiei, Valachiei, întemeind mai multe mănăstiri, focare de cultură şi viaţă creştină.
Dar, deodată, peste Europa încep să se reverse armate de tătari, care dau foc lăcaşurilor
sfinte: zidurile sunt dărâmate, dar flacăra credinţei rămâne în suflete. Iacint se retrase în mănăstirea
Sfânta Treime din Varşovia şi, în dimineaţa sărbătorii Adormirii Maicii Domnului din anul 1257, după ce le-a încredinţat fraţilor mai tineri misiunea sa, a închis ochii pentru acest pământ, în chilia
sa sărăcăcioasă, care i-a fost mai dragă decât toate bogăţiile şi onorurile pământului.
Rugăciune
Doamne Dumnezeule, care ai binevoit să-l înzestrezi din plin pe sfântul Iacint cu învăţătura
cerească, ajută-ne, prin mijlocirea lui, să păstrăm cu fidelitate această învăţătură şi să o mărturisim
prin faptele noastre. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu