Când, în toamna anului 1205, tânărul Francisc, a renunţat la averea părinţilor săi, pentru a
începe o viaţă de pocăinţă, mulţi locuitori ai oraşului l-au considerat nebun, dar, după doi ani,
doisprezece dintre ei, unii cu averi şi situaţii deosebite, le împărţiră săracilor şi, împreună cu
Francisc şi-au stabilit locuinţa lângă biserica Sfânta Maria a Îngerilor, de la marginea oraşului.
Elanul, bunătatea şi seninătatea penitenţilor din Assisi, cum erau numiți la început, au trezit în alte
multe inimi dorinţa de a le urma exemplul: între acestea, un loc cu totul aparte îl are tânăra Clara
Offreduccio.
Născută în anul 1193, într-o familie nobilă şi foarte bogată, Clara era înzestrată cu o
frumuseţe şi o inteligenţă pe care toţi concetăţenii săi le admirau.
Spre surprinderea tuturor, la vârsta de 19 ani, destăinui familiei gândul de a urma felul de
viaţă aspră a lui Francisc şi a tovarăşilor săi. Familia a luat măsuri severe ca să o împiedice, dar în
noaptea de 18 martie 1212, a doua zi după Duminica Floriilor, Clara, împreună cu verişoara ei,
Pacifica, a fugit la Biserica Sfânta Maria a Îngerilor, unde Francisc şi fraţii lui le aşteptau cu făclii
aprinse. Francisc a tăiat părul bogat al Clarei, i-a dat o îmbrăcăminte aspră de culoare cenuşie şi a
primit jurământul ei de ascultare, sărăcie şi castitate.
Clara a fost condusă la mănăstirea benedictină din apropiere, până când Francisc şi fraţii lui
au pregătit bisericuţa Sfântul Damian pentru ea și surorile ei. Între zidurile tăcute, Clara şi alte
câteva tinere care i se alăturaseră au început o viaţă de pocăinţă, bucurie spirituală şi sărăcie
absolută. Au renunţat la orice fel de proprietate şi venituri, mulţumindu-se cu ceea ce realizau prin
munca lor şi darurile oferite de credincioşi. Când papa Inocenţiu al IV-lea a propus să le uşureze
jurământul de sărăcie, oferindu-le facultatea de a primi veniturile unor terenuri, proprietăţi ale
Bisericii, Clara a răspuns: mulţumim Sfântului Părinte, dar îl rugăm să ne dezlege de păcate, nu de
votul sărăciei. Trăiau într-o separare totală de lume, participind la Sfânta Liturghie şi primind
Sfânta Împărtăşanie printr-o deschizătură cu gratii în peretele altarului bisericuţei Sfântul Damian.
Însăşi mama, Ortolana, şi sora ei, Beatrice, au cerut să fie primite în rândul acestor suflete
fericite în sărăcia şi dezlipirea lor de cele trecătoare. Clara iubea mult muzica, manierele delicate în
vorbe şi atitudini, seninătatea. Deseori era auzită cum îl lăuda pe Dumnezeu că a făcut lumea atât de
frumoasă. În timpul nopţii, se scula şi le învelea pe surorile care poate se dezveliseră. Zilnic, de la
amiază şi până la ora trei, citea şi medita despre suferinţele şi moartea lui Isus, simţind dureri
nespuse în trupul său şi uneori vărsând lacrimi de sânge.
La moartea sfântul Francisc (1226), Clara a obţinut favorul ca sicriul cu trupul neînsufleţit al
Sfântului să fie adus şi ridicat la gratiile din dreptul altarului, şi astfel, ea împreună cu toate surorile
au putut să-l privească îndelung, pentru consolarea lor.
După moartea sfântului Francisc, Clara a mai trăit 27 de ani. Cu bucurie a văzut cum
iniţiativa ei, la început o inovaţie, a fost urmată de multe suflete curajoase nu numai în Italia, ci şi în
toată Europa. Spre sfârşitul vieţii, fiind bolnavă, le ruga pe surori să o ridice pentru a lucra şi ea
alături de întreaga comunitate. Chiar înainte de a muri, a primit scrisoarea papală prin care se
aproba solemn regula noului mod de viaţă călugărească şi instituirea Ordo Pauperum Dominarum
Minorum (Ordinului Doamnelor Sărace). Copleşită de bucuria confirmării supreme a idealului
urmat în viaţă, în dimineaţa zilei de 11 august 1253, sufletul Clarei părăsea această lume, trecând
pragul veşniciei.
Rugăciune (a sfintei Clara, FF 3112; FF 263)
Lăudat să fii, Domnul meu!
Pentru frumusețea ta pe care ai răspândit-o în toată lumea:
Lăudat să fii, Domnul meu!
Pentru darul de a te putea lăuda căci astfel orice slujire devine plăcută:
Lăudat să fii, Domnul meu!
Pentru copacii frumoși, înfloriți și rodnici:
Lăudat să fii, Domnul meu!
Pentru toți oamenii și toate creaturile:
Lăudat să fii, Domnul meu!
Întotdeauna și în toate lucrările:
Fii lăudat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu