9 octombrie: Sfântul Ioan Leonardi, preot

Numele sfântului Ioan Leonardi este strâns legat de aducerea la îndeplinire a măsurilor luate de Conciliul Tridentin (1545-1563) în vederea reformei vieţii creştineşti, precum şi de întemeierea Colegiului Propaganda Fide.

Ioan Leonardi s-a născut în anul 1541, ca fiu al soţilor Iacob şi Ioana Lippi, în localitatea Diecimo, din apropierea oraşului Lucca, renumitul centru al industriei mătăsii din regiunea Toscana. Părinţii l-au trimis la şcolile din Lucca, să înveţe farmacia. Este de admirat faptul că, deşi tânăr şi dispunând de bani, fără nici un control din partea familiei în acest oraş de atracţii şi ispite, Ioan s-a gândit să formeze o societate de tineri, care sub conducerea unui călugăr dominican, fratele Bernardini, să se ocupe de cultivarea vieţii sufleteşti, prin rugăciunea în comun şi acordarea de asistentă spirituală şi materială săracilor şi pelerinilor.

La vârsta de douăzeci şi şase de ani, a abandonat activitatea de farmacist şi, ajutat de fratele Bernardini, a urmat studiile teologice pentru a deveni preot. În sărbătoarea Epifaniei din 1571, a putut să celebreze prima sa Sfântă Liturghie. Episcopul i-a încredinţat Biserica Sfântul Ioan din localitatea Magione. Aici şi-a realizat una dintre marile lui aspiraţii, aceea de a înfiinţa o şcoală pentru predarea sistematică şi aprofundată a învăţăturii creştine. Această iniţiativă a trezit admiraţie în mulţi preoţi care s-au alăturat lui Ioan, şi împreună au format Congregaţia preoţilor realizatori ai Reformei, cu scopul de a se dedica realizării reformei cerute de Conciliul Tridentin. Marele apostol al reînnoirii sufleteşti a plătit cu multe suferinţe curajul de a predica şi de a susţine pe toate căile necesitatea întoarcerii la practicarea virtuţilor evanghelice, de către preoţi şi credincioşi, într-o epocă de mare decadenţă morală.

Chiar şi concetăţenii săi l-au alungat din oraşul lor, considerându-l un trimis al Inchiziţiei. Mulţi dintre membrii congregaţiei întemeiate de el l-au părăsit. Ioan s-a retras la Roma, într-un providenţial exil de zece ani. Aici a avut ocazia să lege o strânsă prietenie cu sfântul Filip Neri, cu învăţatul cardinal Baronius şi cu sfântul Iosif Calasanţiu. Însuşi Suveranul Pontif l-a apreciat foarte mult şi i-a încredinţat diferite misiuni delicate la Nola, Napoli, Montevergine, în probleme care cereau prezenţa unui om înţelept şi plin de bunătate, pentru a reintroduce în vechile mănăstiri disciplina nouă şi adevăratul spirit călugăresc. Împreună cu cardinalul spaniol Vives, a conceput şi organizat o congregaţie care să pregătească preoţi pentru răspândirea şi cultivarea credinţei în rândurile celor ce nu au auzit de Cristos.

Ioan Leonardi şi-a petrecut ultimii ani de viaţă la Roma, unde a murit în ziua de 8 octombrie 1609. A fost beatificat în anul 1861 şi, la 17 aprilie 1938, a fost ridicat la cinstea Sfintelor altare.

Rugăciune

Dumnezeule, izvorul oricărui bine, care l-ai inspirat pe sfântul preot Ioan Leonardi să lucreze pentru vestirea evangheliei la toate popoarele, fă, ca, prin mijlocirea lui, credinţa cea adevărată să se răspândească pururea şi în tot locul. Amin.