24 octombrie: Sfântul Anton Maria Claret, episcop

Anton Claret era al cincilea dintre cei zece copii ai unui modest ţesător din Sallent, localitate aproape de Barcelona, în Spania. De mic a urmat meseria tatălui său, la Barcelona. Fiind înzestrat cu o inteligenţă excepţională, a învăţat singur limba franceză şi limba latină, precum şi arta tipografică. Cu toate acestea, simţea o dorinţă puternică de a se retrage într-o mănăstire de călugări contemplativi. Un preot care a observat calităţile sale extraordinare l-a sfătuit să renunţe la acest gând şi să urmeze studiile teologice, pentru a deveni preot. A intrat în seminarul de la Vic şi, la vârsta de douăzeci şi opt de ani, a fost hirotonit preot, fiind numit ajutor de paroh în satul său natal.

După patru ani de activitate, se duce la Roma şi se pune la dispoziţia Congregaţiei De Propaganda Fide, dar o boală nemiloasă îl obligă să se retragă în ţinuturile natale. El se întoarce şi- şi stabileşte locuinţa la Vic. Aici întemeiază o bibliotecă religioasă şi începe publicarea unui mare număr de broşuri care sunt primite şi citite cu mult interes de locuitorii de la periferiile oraşului şi din împrejurimi, deoarece expuneau în termeni simpli şi clari diferite probleme de morală, de credinţă, de activităţi practice. Broşura Drumul drept şi sigur pentru a ajunge la cer a cunoscut peste două sute de ediţii. Succesul apostolatului său a provocat multă ură şi duşmănie în unii oameni de rea voinţă. Ei l-au ameninţat cu moartea şi, uneori, pe când el predica, îi aruncau în faţă fructe stricate. Pentru a nu agrava situaţia, a părăsit Catalonia şi s-a retras în Insulele Canare, unde a rămas mai mulţi ani.

În anul 1849, s-a întors în Spania şi, împreună cu alţi cinci preoţi, a întemeiat Congregaţia misionară Fiii Inimii Neprihănite a Mariei, ai cărei membri sunt numiţi Claretini. În acelaşi an, la 4 august, este numit episcop de Cuba, teritoriu aflat în acea vreme sub stăpânire spaniolă, şi al cărui scaun episcopal era vacant de patruzeci de ani. Cu acea ocazie, el a voit ca la numele de Anton să asocieze şi numele Maria, ca expresie a încrederii în ajutorul puternic al Maicii Preacurate. Ajuns la noul loc de activitate, îşi reia munca de tipărire şi răspândire a cuvântului scris. Dorind să contribuie şi la dezvoltarea vieţii materiale a credincioşilor săi, a întemeiat o şcoală de agricultură şi el însuşi a redactat câteva broşuri despre cultivarea raţională a pământului. În jurul său, însă, s-au format două tabere de adversari: de o parte, coloniştii spanioli îl găseau vinovat că se împotriveşte sclaviei şi ţine cu răsculaţii, de altă parte, cubanezii naţionalişti îl considerau vinovat, pentru că era spaniol. La 1 februarie 1856, pe când ieşea din biserică, arhiepiscopul a fost lovit cu un cuţit care i-a sfărâmat obrazul stâng. Deoarece viaţa îi era în primejdie, a fost rechemat în Spania şi numit duhovnic la curtea regală.

Evenimentele din anii 1867 l-au silit să se refugieze în Franţa, unde a legat strânse prietenii cu lumea artiştilor, pentru care a întemeiat o academie, pusă sub patronajul sfântului Mihai. A fost atins de o boală care l-a consumat în scurtă vreme şi, la 24 octombrie 1870, cu două luni înainte de împlinirea vârstei de şaizeci şi trei de ani, se stingea în mănăstirea Cisterciană din Fontfroide, asemenea lumânării de ceară ce s-a consumat pentru a aduce în lume căldură şi lumină.

La 8 mai 1950, papa Pius al XII-lea l-a proclamat sfânt. Cu această ocazie Sfântul Părinte îl descria pe Anton Maria Claret ca fiind spirit mare, apărut pentru a aplana contrastele: poate fi considerat umil prin naștere dar măreț în ochii lumii; mic din punct de vedere fizic, dar cu un suflet mare; modest în aparență, dar de o extraordinară capacitate de a impune respect chiar și în fața celor mari de pe pământ; cu un caracter puternic însă de o suavă blândețe datorită austerității și penitenței sale; mereu în prezența lui Dumnezeu, chiar și în mijlocul unei prodigioase activități exterioare; calomniat și admirat, sărbătorit și persecutat. Și printre atâtea lucruri minunate, ca o lumină suavă, a dat dovadă de o minunată devoțiune față de Mama lui Dumnezeu.

Rugăciune

Dumnezeule, care l-ai întărit pe sfântul episcop Anton Maria cu o minunată iubire şi răbdare pentru a vesti popoarelor evanghelia, dă-ne, te rugăm, prin mijlocirea lui, harul, să căutăm numai cele ce sunt ale tale, şi astfel, să lucrăm cu toate puterile pentru a-i dobândi noi fraţi lui Cristos. Amin.