Dintre cei patru evanghelişti, sfântul Luca este singurul care nu face parte din poporul
israelit şi nu l-a văzut pe Domnul în timpul vieţii sale pământeşti. Era de fel din oraşul Antiohia şi
aparţinea populaţiei de limbă greacă. Se pare că, în tinereţe, s-a pregătit să devină medic, deoarece
sfântul apostol Paul, în Scrisoarea către Coloseni (4,14), îl numeşte Luca, medicul iubit. Nu se ştie
nimic despre data când a îmbrăţişat religia creştină, dar e posibil să fi făcut acest lucru în anul 42,
când Paul şi Barnaba au venit şi au predicat Evanghelia în Antiohia, sau câţiva ani mai târziu, după
aşezarea în metropola Siriei a creştinilor fugiţi din Ierusalim, în urma uciderii cu pietre a sfântului
Ştefan. Pe sfântul Luca îl întâlnim pentru prima dată la Troas, alături de apostolul Paul, pe care îl va
urma în călătoriile sale misionare, rămânând alături de el atât în prima captivitate (Fap 27,l-28), cât
şi în ultimii doi ani de viaţă, petrecuţi în închisoare la Roma (2Tim 4,11). Despre restul vieţii sale
nu mai aflăm nimic în cărţile Noului Testament.
Într-o scriere din secolul al II-lea, Prologul antimarcionit al Evangheliei lui Luca, astfel este
sintetizată viaţa lui Luca: Sirian din Antiohia, de profesiune medic, ucenic al Apostolilor, l-a urmat
pe Paul până la depunerea mărturiei de credinţă prin martiriu. L-a slujit fără rezervă pe Domnul,
nu şi-a luat soţie şi nu a avut copii. A murit la vârsta de 84 de ani, în provincia Beoţia, din Grecia,
plin de Duhul Sfânt.
De la sfântul Luca ne-a rămas o istorisire a vieţii şi învăţăturilor Mântuitorului Isus, carte ce
este primită de Biserică drept a treia evanghelie, precum şi o scriere despre evenimentele petrecute
după înălţarea la cer a Domnului, cu o referire mai amplă la convertirea şi activitatea sfântului Paul,
scriere numită Faptele Apostolilor. Amândouă cărţile sunt adresate unui oarecare Teofil, personaj
de vază în comunitatea creştină, sau un nume simbolic, Teofil care înseamnă iubitor de Dumnezeu,
sub care se înţelege mulţimea credincioşilor. Pentru întocmirea acestor lucrări, Luca a cercetat şi
confruntat tot ce se scrisese până atunci, precum şi eventuali martori oculari. Deoarece mulți au
încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor care s-au împlinit printre noi, așa cum ni le-au
transmis cei care de la început au fost martori oculari și au devenit slujitori ai cuvântului, după ce
am cercetat toate de la început cu grijă, m-am gândit să ți le scriu și eu în mod sistematic,
preabunule Teofil, ca să te convingi de temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit. (Lc 1,l-2).
Mai mult decât ceilalţi evanghelişti, Luca ne prezintă pe larg fizionomia umană a
Răscumpărătorului, bunătatea lui, delicateţea faţă de cei săraci şi părăsiţi, grija faţă de cei care se
întorc de pe căile păcatului.
El este singurul care istoriseşte naşterea lui Ioan Botezătorul, vizita Mariei la vara ei,
Elisabeta, diferite fapte din timpul copilăriei lui Isus, fapt pentru care a fost numit biograful Maicii
Domnului şi al copilăriei lui Isus. Există exegeţi care presupun o întâlnire personală între sfântul
Luca şi Preacurata Fecioară Maria şi nu exclud posibilitatea ca ea însăşi să-i fi dictat imnul sublim
ce l-a înălţat către Atotputernicul la întâlnirea cu mama lui Ioan Botezătorul. O tradiţie veche ne
spune că sfântul Luca a fixat şi prin culori, într-o icoană, trăsăturile feţei Maicii Domnului.
Sfântul Luca a reţinut câteva parabole şi cuvinte ale lui Isus, pe care ceilalţi evanghelişti nu
le amintesc. Astfel, numai Luca istoriseşte parabola drahmei pierdute, a fiului risipitor, a vameşului
şi fariseului, a lui Lazăr cel sărac şi bogatul nemilostiv. Tot numai el a reţinut cuvintele lui Isus
despre femeia păcătoasă: i s-au iertat păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult (Lc 7,47). De
asemenea, şi cuvintele adresate femeilor în drumul spre calvar: fiice ale Ierusalimului, nu mă
plângeţi pe mine, ci mai degrabă plângeți-vă pe voi şi pe copiii voştri. (Lc 23,28). Tot el ne
relatează rugăciunea lui Isus pe Cruce: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac (Lc 23,34), precum şi
promisiunea dată tâlharului: Adevăr îţi spun, astăzi vei fi cu mine în paradis (Lc 23,43). Evanghelia
după sfântul Luca ne ajută să cunoaştem mai bine gingăşia omenească şi nesfârşita iubire divină a
Răscumpărătorului lumii.
Rugăciune
Doamne Dumnezeule, care l-ai ales pe sfântul Luca spre a dezvălui, prin predică şi prin scris,
misterul iubirii tale faţă de cei săraci, fă, ca aceia care se mândresc cu numele de creştin, să stăruie
în a fi o inimă şi un gând şi toate neamurile să se învrednicească să vadă mântuirea ta. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu