Aceşti doi apostoli sunt sărbătoriţi împreună, deoarece evangheliile sinoptice (Mt 10,2-4; Mc
3,14-19; Lc 6,13-16) îi aşază unul după altul atunci când îi enumera pe cei doisprezece apostoli.
Simon este cel mai necunoscut dintre apostoli, deoarece Noul Testament nu-i aminteşte
decât numele, purtat şi de Simon-Petru. Pentru a-l deosebi de Petru, evangheliştii adaugă supranumele de Zelotul, arătând fie elanul ce-l dovedea în acţiunile sale, fie că ar fi făcut parte
dintr-o grupare de rezistenţă împotriva ocupaţiei romane, organizaţie numită a zeloților, sau cu un
cuvânt aramaic a cananeilor. Conform unor însemnări rămase de la istoricul Eusebiu, Simon i-ar fi
urmat apostolului Iacob pe scaunul episcopal din Ierusalim, în timpul distrugerii cetăţii de către
romani. Alte surse afirmă că, împreună cu apostolul Iuda Tadeu, a străbătut şi a evanghelizat cele
douăsprezece provincii ale Imperiului Persan. Ceea ce este sigur este faptul ca Simon a fost apostol
al Domnului, prototip al atâtor ucenici fără nume şi istorie scrisă de oameni, dar care lucrează în via
Domnului întreaga viaţă, lucrând la răspândirea credinţei, nu pentru onoarea de a fi înscrişi în
cărţile oamenilor, ci pentru triumful Împărăţiei lui Dumnezeu. Ca şi ceilalţi apostoli, Simon a
străbătut drumurile Evangheliei fără desagă, fără bani, vestind împărăţia cerului; i-a vindecat pe
bolnavi, a înviat morţi, i-a curăţat pe leproşi şi a alungat duhurile rele.
Iuda, nu al lui Iscariot, după cum se grăbeşte să precizeze evanghelistul Ioan (In 14,22), este
ultimul pe lista apostolilor, înainte de nefericitul său omonim. El este supranumit Tadeu, adică
inimosul, curajosul, omul cu pieptul tare. Cel care a purtat acelaşi nume cu trădătorul lui Isus este
chiar fratele Domnului şi al lui Iacob, în înţelesul de rudă foarte apropiată. După o altă însemnare a
lui Eusebiu, Iuda Tadeu ar fi mirele din Cana Galileei, la a cărui nuntă Cristos a săvârşit minunea
schimbării apei în vin. Gradul foarte apropiat de rudenie explică prezenţa lui Isus la această nuntă.
Sfântul Ioan relatează în capitolul 14 o intervenţie a lui Iuda Tadeu în cuvântarea ţinută de Isus la
Cina cea de Taină: Doamne, cum se face că ni te vei arăta nouă, şi nu lumii?
Noul Testament cuprinde şi o scrisoare canonică, ce poartă numele apostolului Iuda Tadeu.
Ea conţine o dojană aspră la adresa unor învăţători care schimbă în desfrâu harul Dumnezeului
nostru şi-l tăgăduiesc pe unicul nostru Stăpân şi Domn, Isus Cristos, şi îndemnuri insistente pentru
păstrarea credinţei şi a unei vieţi neprihănite. Sfântul Simon este considerat patron al tăbăcarilor şi
al celor ce lucrează la gatere, iar sfântul Iuda Tadeu este considerat mijlocitor în cauzele disperate.
Rugăciune
Dumnezeule, care, prin sfinţii apostoli, ne-ai adus la cunoaşterea numelui tău, dă-i creştere
Bisericii tale, prin mijlocirea sfinţilor Simon şi Iuda, sporind necontenit numărul celor care cred în
tine. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu