16 octombrie: Sfânta Margareta Maria Alacoque, fecioară

Margareta era al cincilea copil al soţilor Claudiu Alacoque şi Filiberta Lamyn. S-a născut la 22 iulie 1647, în Verosvres, localitate din estul Franţei, nu departe de Lyon. Din copilărie a manifestat o repulsie vizibilă faţă de cuvinte şi acte indecente, simţindu-se permanent îndemnată, după cum va mărturisi mai târziu într-o scrisoare, să spună aceste cuvinte pe care atunci nici nu le înţelegea bine: o, Dumnezeul meu, îţi consfinţesc curăţia sufletului meu şi fac vot de castitate perfectă! Când ea avea opt ani, tatăl său a murit, iar mama a încredinţat-o călugăriţelor clarise din Charolles. Aici s-a pregătit pentru Prima Sfântă Împărtăşanie, pe care a primit-o la vârsta de nouă ani.

Cu prilejul jubileului din anul 1570, călugărul franciscan care a predicat zilele de reculegere în parohia Verosvres i-a ascultat mărturisirea şi apoi i-a dat asigurarea că este chemată la viaţa de mănăstire. În ziua de 19 iunie 1671, Margareta şi-a făcut testamentul, conform uzanţelor, şi a intrat în mănăstirea călugăriţelor Vizitandine din Paray-le-Monial. Sora care se îngrijea de formarea novicelor, observând spiritul de adâncă unire cu Dumnezeu a tinerei începătoare, i-a spus: Mergi şi te aşează în faţa Domnului Isus Cristos ca o pânză care aşteaptă în faţa pictorului. Şi pictorul divin a început realizarea unei icoane vii a umilinţei, a iubirii faţă de Preasfântul Sacrament, a dorinţei de sacrificiu pentru ispăşirea nerecunoştinţei omeneşti faţă de nesfârşita dragoste a lui Dumnezeu.

Pe când se ruga înaintea Preasfântului Sacrament, într-o zi din luna iunie a anului 1675, Mântuitorul Isus i-a apărut cu inima ieşită afară din piept, arzând ca un cuptor încins de flăcări, şi i- a spus: priveşte această inimă care i-a iubit atât de mult pe oameni, încât nu a cruţat nimic şi s-a consumat cu totul spre a le dovedi dragostea ce le-o port. Drept recunoştinţă, din partea celor mai mulţi nu primesc decât ingratitudine, prin lipsa lor de respect şi prin sacrilegiile ce le săvârşesc, prin răceala şi dispreţul faţă de prezenţa mea în taina sfântă a Euharistiei. Pentru aceasta, îţi cer ca prima vineri după a opta zi de la sărbătoarea Trupului şi Sângelui meu (Joia Verde) să fie dedicată cinstirii Inimii mele, prin primirea sfintei împărtăşanii şi îndeplinirea unui act de reparare a ofenselor aduse onoarei mele, adeseori rănită de purtarea nedemnă faţă de Preasfântul Sacrament al altarului. Îţi promit că Inima mea va revărsa din belşug darurile iubirii sale divine asupra tuturor acelora care îmi vor aduce această cinstire, şi vor căuta ca şi alţii să facă acest lucru. În timpul altor extaze şi viziuni, Mântuitorul Isus i-a arătat Margaretei Maria că va acorda haruri mari şi celor care vor face actul de reparaţie şi vor primi Sfânta Împărtăşanie în prima vineri din fiecare lună, precum şi tuturor celor care, în diferite feluri, vor aduce o cinstire deosebită Inimii Sale Preasfinte.

Umila călugăriţă din Paray-le-Monial a avut de suferit mult atunci când le-a transmis superiorilor săi mesajul ce i-a fost încredinţat. Considerându-se că acesta este rodul unei imaginaţii exaltate, ei au refuzat hotărât de a-l lua în seamă şi pe nefericita vizionară au supus-o unor aspre umilinţe. Spre uimirea tuturor, Margareta Maria şi-a păstrat calmul și respectul faţă de superiorii ei, îndeplinind cu tragere de inimă muncile ce i s-au încredinţat, urmând deviza sfântului Francisc de Sales: Nu cere nimic, nu refuza nimic. Între timp, a fost numit ca duhovnic al mănăstirii părintele iezuit Claudiu de la Colombière, om cu o cultură şi o viaţă spirituală aleasă. El a înțeles sensul adânc şi valoarea descoperirilor relatate de Margareta Maria. Cu discreţie şi perseverenţă, a reușit să îndepărteze părerile greşite, astfel încât mulţi dintre cei care se declaraseră adversari ai autenticităţii viziunilor de la Paray-le-Monial, acum le susţineau cu ardoare. În ziua de 17 octombrie 1690, la vârsta de patruzeci şi trei de ani, Margareta Maria se stingea cu mulţumirea în suflet că şi-a împlinit misiunea de a face cunoscută Iubirea lui Dumnezeu pentru oameni.

Rugăciune

Te rugăm, Doamne, revarsă asupra noastră duhul cu care ai copleşit-o pe sfânta Margareta Maria, ca să putem cunoaşte şi noi iubirea lui Cristos, care întrece orice ştiinţă, şi să ne umplem de toată plinătatea ta. Amin.