20 octombrie: Sfânta Irina din Portugalia, fecioară

Oraşul portughez Santarem păstrează în numele său amintirea unei tinere fecioare din secolul al VI-lea, care, prin viaţa ei curată şi prin moartea tragică ce i-a adus sfârşitul, a făcut ca numele de Irina să fie între cele mai răspândite nume atât în Portugalia, cât şi în Spania.

Irina a trăit în localitatea Tomar, din Extremadura, pe la jumătatea secolului al VI-lea. Pentru a-i asigura o formare temeinică, părinţii au încredinţat-o unei mănăstiri, unde să-şi însuşească cunoştinţele şi deprinderile necesare unei tinere de familie nobilă. După terminarea primei etape de formare au rechemat-o la casa părintească şi l-au angajat pe un călugăr de la abaţia învecinată să vină şi să-i predea lecţii la domiciliu, deoarece, conform obiceiului din acele vremi, tânăra Irina nu ieşea din curtea castelului decât o singură dată pe an, la sărbătoarea sfinţilor Petru şi Paul, când mergea să se închine la sanctuarul închinat lor. Cu prilejul unei astfel de călătorii, a fost văzută de un tânăr nobil, numit Bertod, care s-a îndrăgostit peste măsură de făptura ei aleasă. Înţelegând că dragostea lui nu va fi niciodată împărtăşită, a căzut pradă disperării şi a fost cuprins de o boală ce-l ducea cu paşi repezi spre mormânt. Irina a aflat despre aceasta şi, cu învoirea părinţilor, s-a dus la căpătâiul nefericitului muribund, i-a destăinuit jurământul ei de a se consacra lui Dumnezeu pentru toată viaţa, l-a îndemnat să-şi pună încrederea în bunătatea Tatălui Ceresc şi şi-a luat rămas bun, spunându-i: la revedere, în paradis! Vizita Irinei a adus pacea în sufletul lui Bertod. El a rămas cu convingerea că, dacă ea nu s-ar fi consacrat lui Dumnezeu, cu siguranţă, ar fi acceptat să fie soţia lui. Acest gând l-a ajutat să nu se mai gândească la ea decât pentru a-şi exprima admiraţia faţă de frumuseţea şi gingăşia sufletului ei.

Nu aceleaşi erau gândurile profesorului. Cuprins de o pasiune violentă faţă de tânăra lui elevă, a început să-şi permită gesturi şi cuvinte provocatoare, încercând să obţină asentimentul ei. Irina a simţit primejdia în care se afla, a cerut să întrerupă lecţiile, iar călugărul nesocotit să fie pedepsit şi închis în mănăstire. Drept răzbunare, acesta a răspândit mai multe zvonuri calomnioase la adresa Irinei, spunând, printre altele, că în curând va naşte un copil. Zvonul a ajuns şi la urechile lui Bertod. Cuprins de gelozie, a tocmit un asasin să curme viaţa aceleia care, conform zvonului, şi-a bătut joc de el. Peste câteva zile, trupul Irinei, sfârtecat de mai multe lovituri de sabie, a fost descoperit pe malul fluviului Tajo de către călugării benedictini, în dreptul oraşului Scallabis, ce avea să se numească de atunci încolo Santa Irina, prin prescurtare, Santarem. Sfânta Irina rămâne o floare splendidă, crescută în pământul unei epoci pline de crime şi decădere morală.

Rugăciune

Ascultă-ne, Dumnezeule, mântuirea noastră, pentru ca, celebrând cu bucurie sărbătoarea sfintei Irina, să învăţăm a te sluji cu iubire. Amin.