8 octombrie: Sfânta Pelagia, fecioară martiră

Martirologiul Roman amintește mai multe sfinte cu acest nume, dar de fapt e vorba despre un caz de dublare pentru că doar o singură femeie cu acest nume ar fi cea autentică. Se pare că notarietatea unei penitente, despre care vorbește sfântul Ioan Gură de Aur într-una din predicile sale, ar fi eclipsat numele și existența unei tinere martire din Antiohia care se numea Pelagia, victimă a persecuției lui Dioclețian.

Copila, având vreo 15 ani, a dat mărturie într-un mod aparte despre fidelitatea față de Cristos: atunci când soldații au ajuns la casa ei pentru a o duce dinaintea tribunalui care trebuie să o condamne datorită faptului că era creștină, Pelagia a cerut permisiunea de a se schimba de haine. Primind învoirea, a urcat la etajul casei și fiind conștientă de tratamentul la care va fi supus trupul său, pentru a se prezenta neîntinată în fața mirelui divin s-a aruncat de la fereastră, zdrobindu-se de pământ.

Femeia despre care vorbește sfântul Ioan Gură de Aur, era o balerină din Antiohia, pe care lumea o chema Margareta, adică prețioasa, pentru rara frumusețe a chipului său și pentru bogatele podoabe ale trupului său, atât de atrăgătoare încât l-au atras până și pe episcopul cetății, în timp ce se îndrepta în procesiune spre sinod. Bunul episcop, după o clipă de rătăcire, se regăsi pe sine și găsi puterea de a trage o învățătură morală din acea apariție: dacă o femeie, spuse el, se aranjează ca să apară atât de frumoasă pentru a-i face plăcere omului muritor, cât de mult ar trebui să ne împodobim sufletul destinat lui Dumnezeu cel veșnic? Acea femeie, auzind cuvintele episcopului, a fost adânc mișcată prin harul lui Dumnezeu. Astfel, se duse și se prosternă la picioarele episcopului și ceru botezul. Din acel moment își schimbă hainele scumpe cu tunica de penitență.

Pentru a-și pierde urma, se travesti în haine bărbătești și părăsind pe timp de noapte Antiohia, se duse pe jos până la Ierusalim, unde își trăi restul zilelor într-o grotă de pe Muntele Măslinilor, purtând numele bărbătesc de Pelagiu. Descoperindu-se adevărata sa identitate după moarte, creștinii i-au acordat cinstea ce se cuvine persoanelor sfinte, dându-i numele de Pelagia.

Deoarece Biserica din primele veacuri rezerva un cult deosebit memoriei martirilor putem reține faptul că sfânta venerată în această zi este copila din Antiohia.

Rugăciune

Dumnezeule, tu ne dai astăzi bucuria de a o sărbători pe sfânta Pelagia şi ne luminezi cu exemplul curăţiei şi al tăriei sale. Dăruieşte-ne cu bunătate harul de a fi ajutaţi, prin meritele ei, să înaintăm pe drumul credinţei. Amin.