1 mai: Sfântul Iosif Muncitorul

Papa Pius al XII-lea, în anul 1955, a instituit sărbătoarea sfântului Iosif Muncitorul, cu gândul de a propune un model şi un protector pentru muncitorul creştin. Orice muncă, spunea el în radiomesajul de Crăciun din 1942, are în sine o demnitate specifică şi o strânsă legătură cu desăvârşirea personalităţii umane, prerogativă şi demnitate ce nu sunt umbrite câtuşi de puţin de oboseala şi greutatea ce trebuie suportate ca urmare a păcatului strămoşesc, din ascultare şi supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu. Cristos însuşi a voit să fie muncitor cu braţele, trăind o mare parte din viaţă în atelierul lui Iosif, sfântul cu mâinile bătătorite, lemnarul din Nazaret.

Biserica, inspirându-se din Tradiția de a boteza altădată anumite sărbători păgâne pentru a le înzestra cu noul conținut creștin, a așezat sărbătoarea civilă a muncii sub puternicul patronaj al sfântul Iosif. Muncitor întreaga sa viață, cine a fost mai recunoscător lui Dumnezeu Tatăl prin munca sa de fiecare zi? Pe acest umil lucrător Dumnezeu l-a ales să vegheze asupra copilăriei Cuvântului Întrupat venit să mântuiască lumea prin umilința crucii.

Nu este el fiul tâmplarului? Se spunea despre Mântuitorul. Iosif, cunoscut la Nazaret ca soțul Mariei și tatăl lui Isus, om drept, fără alte posibilități decât cele câștigate prin munca mâinilor sale, acesta care nu a avut parte de onoruri, se arată ca model al lucrătorului după inima lui Dumnezeu.

Să ne amintim că nu succesul ci efortul garantează meritul și răsplata. Precum sfântul Iosif, să îmbrăcăm munca nostră cu credință, speranță și caritate ca să obținem transformarea divină a nevoilor ordinare. Acest spirit supranatural va evita nemulțumirea și insatisfacția. După exemplul sfântului patriarh, munca noastră să se întâlnească cu rugăciunea astfel încât lucrarea noastră să devină rugăciune.

Rugăciune (sfântul Pius al X-lea)

Slăvite sfinte Iosife, modelul tuturor acelora care muncesc, dobândește-mi harul de a munci în spirit de pocăință pentru ispășirea numeroaselor mele păcate, de a munci în conștiință, punând mai presus de propriile înclinații respectarea datoriei, să muncesc cu recunoștință și bucurie, privind ca pe o onoare folosirea și dezvoltarea prin muncă a darurilor primite de la Dumnezeu, să muncesc în ordine, pace, în cumpătare și răbdare, fără a da niciodată înapoi în fața oboselii și a dificultăților, să muncesc mereu cu intenție curată și cu dezlipire de sine având mereu dinaintea ochilor realitatea morții și socoteala pe care va trebui să o dau pentru timpul pierdut, talanții nefolosiți, binele nerealizat și pentru vana satisfacție a succesului, atât de nefaste operei lui Dumnezeu. Totul pentru Isus, totul pentru Maria, totul pentru a te imita pe tine, sfinte patriarh Iosif! Aceasta va fi deviza mea în viață și la moarte. Amin.