2 mai: Sfântul Atanaziu, episcop și învățător al Bisericii

În galeria bogată a Părinţilor Bisericii, figura cea mai dramatică şi mai impresionantă rămâne sfântul Atanaziu, născut în oraşul Alexandria din Egipt, în anul 295. Apărător îndârjit al dreptei credinţe în timpul crizei ariane, îndată după Conciliul Ecumenic din Nicea, a plătit rezistenţa sa eroică prin cinci perioade de exil, în care a fost trimis de împăraţii Constantin, Constans, Iulian şi Valens. Arie, un preot ieşit chiar din sânul Bisericii din Alexandria, tăgăduind adevărul că Fiul este de aceeaşi fiinţă cu Tatăl, ameninţa să lovească chiar în inima creştinismului: dacă Isus Cristos nu este Fiul lui Dumnezeu, dacă nu este El însuşi Dumnezeu, ce înţeles mai are Răscumpărarea omenirii?

Într-o lume care, după cuvântul sfântului Ieronim, pe neaşteptate s-a văzut că este ariană, rămânea în picioare un mare luptător: Atanaziu. La vârsta de 33 de ani, ajungea pe scaunul episcopal din Alexandria, unul dintre centrele însemnate ale acelui timp şi locul de naştere al ereziei ariane. Atanaziu avea stofă de luptător şi, când era necesar să lupte cu adversarii săi, el era cel care pornea mai întâi la atac: îmi pare bine atunci când trebuie să mă apăr, scrie el în Apologia fugii.

Ultimele două perioade de exil le-a petrecut în pustiu, alături de prietenii săi pustnici, care, deşi oarecum rupţi de structurile sociale şi bisericeşti normale, se simţeau bine în compania unui episcop autoritar şi intransigent ca Atanaziu. Pentru aceşti pustnici, vijeliosul episcop de Alexandria a scris o mare operă: Istoria arianilor pentru monahi. Din ea ne-au rămas puţine pagini, dar suficiente pentru a ne da seama de temperamentul lui Atanaziu. El ştia să vorbească cu oamenii care nu înţeleg figurile de stil şi, pentru ei, le spunea lucrurilor pe nume. Îi înfrunta pe împărați, atribuindu-le porecle lipsite de respect, îi lua în derâdere pe adversari, dar vorbea cu multă căldură şi entuziasm despre adevărurile care-i stăteau la inimă, pentru a-i feri pe credincioşii săi de mrejele profeţilor mincinoşi.

În numeroasele lui peregrinări forţate, a ajuns şi în Apus, la Roma şi Treviri. Aici a făcut să fie cunoscut monahismul egiptean, ca formă de viaţă organizată într-un mod original în mijlocul pustiului. Drept exemplu viu, a prezentat figura impunătoare a sfântului Antonie, în celebra lucrare Vita Antonii, care, de-a lungul veacurilor, avea să atragă spre liniştea mănăstirilor nenumărate suflete însetate după adevărata pace şi desăvârşire a vieţii.

Rugăciune

Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care l-ai chemat pe sfântul episcop Atanaziu să apere credinţa în dumnezeirea Fiului tău, dă-ne, te rugăm, harul, ca, bucurându-ne de învăţătura şi de ocrotirea lui, să creştem necontenit în cunoaşterea şi în iubirea ta. Amin.