29 mai: Sfântul Maxim, episcop

Sfântul Maxim, episcop de Torino, născut pe la jumătatea secolului al IV-lea, în Piemont, şi mort între anii 408-423, este considerat fondator al diecezei de Torino, creată la iniţiativa sfântului Ambroziu şi a sfântului Eusebiu de Vercelli. Însuşi sfântul Maxim se declara ucenic al sfântului episcop de Vercelli.

Despre intensa lui activitate apostolică ne dau mărturie numeroasele sale predici şi omilii, scrise într-un stil clar, convingător: din ele ni se descoperă un caracter blând şi binevoitor, care ştie să dojenească şi să demonstreze cu fermitate şi, adesea, cu o ironie fină. Îi îndeamna pe credincioşii săi, înspăimântaţi de apropierea armatelor năvălitoare, să-şi pregătească armele postului, rugăciunii şi milosteniei, iar celor fricoşi, care se grăbeau să fugă din oraş, le spunea: este un copil nedrept şi nelegiuit acela care îşi părăseşte mama aflată în primejdie. Patria ne este mamă dulce...

Recurge la ironie pentru a combate superstiţiile, ca aceea de a scoate strigăte puternice când avea loc vreo eclipsă de lună, pentru a-i veni în ajutor să treacă cu bine durerile facerii. El comentează: cu adevărat luna e în durerile facerii când o cină prea copioasă vă umple pântecele şi capul vi se leagănă într-o parte şi alta de prea multă băutură. Când expunea teme de învăţătură dogmatică, cuvântul său limpede se inspira îmbelşugat din paginile Sfintei Scripturi.

Rugăciune

Dumnezeule, lumina credincioşilor şi păstorul sufletelor, care l-ai aşezat în Biserică pe sfântul episcop Maxim, spre a păstori prin cuvânt oile tale şi a le călăuzi cu exemplul său, dă-ne harul, ca, prin mijlocirea lui, să păstrăm credinţa pe care ne-a împărtăşit-o şi să urmăm calea pe care ne-a arătat-o. Amin.